Viorica Mocanu, pentru Marius Zinca
şi lumină cât privea !
frica ce-o purta in spate
uneori îl îngheţa!
pas cu pas,
treaptă cu treaptă,
tot mai sus se căţăra.
Dar , de-odată îşi aminti
de povara ce-o purta!
Încotro se căţăra ?
Chiar şi sus putea rata !
Mai privi înspre pământ
şi făcu un legământ :
Sunt un om , un muritor,
astazi , totusi , vreau sa zbor !
Tălpile îmi sunt de lut ,
Asta nu am cum sa uit !
Dar în cuget aripi port!
Voi zbura şi de-oi fi mort !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu