M-am trezit rătăcit
îmbălsămând lacrimile
unei fericiri
în liniştea asfinţitului…
Într-un bordei,
o muzică divină
care mă domina acum
tot mai aproape de delirul mistic,
în nopţile albe,
de necuvinte şi de neiubire
doar atât ca să-ţi amintească că există
prin puterea rugăciunii,
printre bocete
sau deznădejde
şi cerşind ploaie de stele,
cântându-mi în surdină
şi scotocind printre reziduri
de înţelesul iubirii.
În tiparul vieţii,
la miez de noapte,
îmi zidesc
unduindu-mi sufletul
într-o înfierbântare necunoscută,
etern, nemărginit…
încă o zi de iubire.
Bibliografie: „Necunoscuta chemare a iubirii”- Elisabeta Gîlcescu, ed. Măiastra, 2012, Tg. Jiu
Încă o rază blândă de lumină, care ascunde zbuciumul întunericulu…
RăspundețiȘtergereiar aripi, vise și un lung șir de cuvinte din (Ne)cunoscuta chemare a iubirii… Mulțumesc.
te imbratisez Eli, sa ne traiesti, LA MULTI ANI!
RăspundețiȘtergere