Pe aceste meleaguri de vis
ce revarsă din cuvânt
în tinereţea fără margini,
lăsând o urmă peste frunte,
pe-un covor de flori în rouă
într-un decor viu şi acum,
stau cuminte şi spre cer
printre atâtea amintiri
din timpul anilor pierduţi,
să te întorci copilărie
la somn, la vise, la poveşti…
Cât sunt încă azi în viaţă,
să strecori un zâmbet cules,
o revărsare de daruri şi armonie,
flori să mă alinte
ca-n vremurile fără rost,
din elixirul vieţii să soarbă…
Renaşte pacea unei nopţi.
Bibliografie: „Flori de câmp”- Elisabeta Gîlcescu, ed. Măiastra, 2010, Tg. Jiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu