marți, 16 noiembrie 2010

Dorul




Ca un păianjen,
în pânza ţesută din vene,
îl simţeam cum creşte în mine
printr-o nesfârşită cădere.
Pe ascuns,
strecurat într-un oftat,
dorul de viaţă…
a plecat.

Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)