sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Singur


 



Albit de linişte
departe,
singur,
anii mi se împlântă în trup.
Un gol de aer
mă umple şi-n urmă-mi
o linişte prăfoasă
se-nalţă.
Îmi sărez tristeţea…
cu lacrimi.

Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)