marți, 23 noiembrie 2010

Rana soarelui - poetul

 


Adânc, prin ceaţa pufoasă,
soarele înălţat pe cer
îşi băuse porţia de rouă
din cupa de fericire goală
de fâlfâitul aripilor
larmei pestriţe. Răsună şi vuieşte
singur pe rana poetului…

Un comentariu:

  1. In fata cupei goale, cand fericirea pare sa fi ajuns la ultimul strop, sufletul se simte ranit. Cat de usor poate fi el ranit si cat de greu vindecat... In lucrurile aparent marunte ale zilelor ce curg inspre noapte gasim forta de a ne umple iar si iar cupa golita.

    RăspundețiȘtergere