Încerc să visez mai mult
timpul să o ia din loc,
să mă trezesc când ceilalţi dorm,
să merg când ceilalţi se opresc,
spre locul unde-am poposit
mai mult de-o clipă
căci mâine e,
dar nu e sigur pentru nimeni,
de ce-ar fi pentru mine
timp să am
o îmbrăţişare, un sărut
să dau
celor de-acas’?
Mă-ntorc…
s-apuc ziua de mâine,
să spun
într-o clipă veşnică
că vă iubesc
pe toţi cei ce-aţi trecut
al vieţii mele prag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu