CONIŢA LENA

Dintr-un timp împrumutat,

spânzurat de-un fir de fum,

se ştergeau cu mir

între ceară şi-ntre seu,

înăuntru şi-ntr-afară,

o coroană şi-un destin.

Timpului cerură o glastră

peste somnul din hamac

şi uscarea şi-nverzirea

şi de cer şi de pământ

c-apa spală în copaie

o coroană...

în sevraj.

Poezia e un vis

ca în filmele ceţoase,

saturând măsluitorii

versului metaforiu.

Bibliografie : Uşă de biserică,

Editura Junimea, 2005