sâmbătă, 7 mai 2011

G. POPESCU - GER






Aţinută
Dintr-un trup care adie
Din cenuşă c-o scânteie-
Tăcerea de-afară.

De-atâta drum devine apa scamă
Peste umerii ei goi...

Deformată
Nu se-adună
În ploi şi ovaţii
În formă de rugăciune
Picurând
Când se moare
De sărutare
În trecători
Cu cerul aprins
Pe liniştea care-mbracă...
Suflarea mea de-a pururea zidită.









Bibliografie : Erata dorului,
Editura Arta grafică, 1979