PAULA ROMANESCU

Nu vreau

Printre neîmpliniri prea pline

Ce mă condamnă

Sub cerul hohotind ca dinadins,

Suspinul tău de taină

De crime, ură,

Să se mai poată

În ochii tăi de umbră

Să stingă plânsul lumilor nebune...

Din mări de-amar,

Singura, adevarata călătorie

Din noi

Cu frângeri, renunţări, căderi,

Mă-mbie cu-nţelesuri noi, pe rând

Şi umbrele de-antan sub privirea-mi se aprind

Spre niciodată,

Iar luna albă deapănă fuior

De trestie de-a pururi gânditoare

Ca-n prea târziu,

O interzisă bucurie

În miez de zbor-cânt-necuvânt,

O filă-şi va fi rătăcit.

Bibliografie : Dar noi, iubire, noi?,

Editura Semne, 2007