Izvorul tămăduirii

 
Lumină
în jurul său era,

dar nimic,
cât de mult
privirea în sus ridica,
din cer nu putea vedea.

Leon,
atunci,
în Ruga sa,
Glasul Fecioarei Maria
auzea

şi-n pădure de intra,
izvor lin va găsi,
setea îşi va ostoi

şi cu apa cea divină

chipul să-şi clătească,
vederea să o primească,
lumii întregi ca să vestească

Izvorul tămăduirii.