Gânduri imaginare

A trecut visul. Floarea singurătăţii peste anotimpurile mele… într-un amestec, primăvara-n ploi plângând cu muguri închişi la chip de cuvinte plate vara, caldă şi tăcută tremurând în adăpostul ei, în clarul stelelor, răsfrântă de pământ, toamna-n violet spray-at zăcând într-un extaz pe un brun trunchi de copac de nemişcare iarna, spartă-n oglinda cu ochii ca o pamblică tivită rătăcind timid, a trecut visul peste anotimpurile mele… adumbrea marginea drumului, noaptea, cu gene smolite gâlgâind gândurile şi tristeţi pe chip ivite. Constanţa Abălaşei-Donosă/ Marius Iulian Zinca, Vis imaginar/ Gândurile, duet aprox. 1 la 1

Mâini ştiute

Mâinile tale desfăşurate, pot cuprinde-n ele, într-o serie de imagini, întreg pământul. Ocolurile vieţii şi cerul li se păreau ciudate cu noian de stele, cu o emoţie confuză, cu gesturi tandre rămâneau putin gânditoare. Îmi mângâie obrajii fierbinţi cu pleoapele şi ochii albastri ce stăteau să cadă (le privesc cuminţi neştiind să vorbească). Mâinile tale în faţa acestor schimbări neaşteptate, dau muzicii sens, măreţie, culoare, transformă durerea-n uitare. Păreau… ele prin gesturi, doar vagi puncte albe ce se perindau prin aer. Vorbesc. Mâinile tale ce mult le iubesc. Delia Stăniloiu/ Marius Iulian Zinca, Mâinile tale/ Nu ştia, duet aprox. 1 la 1

Timp fără tine

Gustând apusul începutului de toamnă într-o nuanţă de imensă mirare, pe frunze încă verzi pictez un dor amar. Un cap umbrit- iubirea de o lumină răsfrantă la durere mă condamnă în odihna totală… (nu poate fi al inimii veşnic amnar, al unui strigăt nestăpânit…) coboară toamna-ndurerată peste mine de gestul liniştit abandonându-şi frunzele-ncăpăţânate cu care îţi mângâi fruntea ce n-ar fi vrut să moară simplu, fără tine cu un mic zâmbet speriat şi cu atâtea vechi speranţe amânate într-o vagă umbră de ironie. Încă o toamnă fără tine se aşterne, fără treceri nesimţite. Ecoul frunzelor căzând se stinge-n iarbă cu o frumuseţe adâncă. Clepsidra cerne frântă clipele eterne ce părea că începe… un timp nou. Încă te-aştept, când noaptea luna stă să soarbă. Marilena Velicu/ Marius Iulian Zinca, Încă o toamnă fără tine/ Timp nou, duet 1 la 1

Tristeţea din ochi

Tristeţe în pahar pierdut, mecanism uscat, scârţâitor, sfâşâitor, azi mă răsfeţi c-un ştreang cusut ca un ochi lovit brusc de orbire din doine râncede şi-amare e viaţa noastră fără lacrimi pierdute-n cioburi de pahare. Pe praful pamântului, doar valul nopţii mai rămâne împăienjenindu-se privirea în aburul ieşit din urne şi-mpovărând înăsprite inimi şi spume cresc pe ale mele urme- se toarnă gânduri. Sunt turme transformate-n dune în tiparul sentimentelor scăldate-n tina fără nume să trezească puternice emoţii şi plânse, aruncate-n lume, pierdute-n lupte timpurii. Tristeţe în pahar pierdut, aştept din ochi storşi, să uiţi tot cea durut, o ploaie să… cadă. Aga Lucia Selenity/ Marius Iulian Zinca, Tristeţe/ Din ochi… ploaie, duet 1 la 1

Timpul cu tine

Dă-mi mâna, lasă-mă să alunec înainte pe chipul râului ce-şi poartă viaţa. Totul era timp în pântec, ca o mamă. Din mal zbura în lung şi-n lat. În mal se ridică sirenele rostind fără teamă poate, într-o zi, incantaţia tăcerii. Eu. Un fir de praf călătorind discret, se va găsi cineva să-l închidă într-o clepsidră. Acum ascult heruvimii ascunşi. Totul este iubire, iubire de viată în Ochiul de Cristal de zbor din suferinţa timpului închis… într-o clepsidră. Mihaela Roxana Dumitriu(Masha Alexandrova)/ Marius Iulian Zinca, Cu tine/ Iubirea timpului, duet aprox. 1 la 1

Privind ţărmul

… nu ştiu cum am să înghit tăcerea asta târşind şi câte hăuri vom mai trece prin noi, printre detalii. Rabd şi mă alin cu marea, imaginea tulbure din adâncuri printre alge şi valuri înecat în ceaţă număr paşi din doi in doi într-o înlănţuire întâmplătoare, iau cerul în spate ce aruncă umbre lungi, să-ndrept cărarea pentru amândoi. m-aşez cu gesturi obosite la ţărmul cu duminici albastre privind cerul printre degete. Dumnezeu cu pâine şi sare în mâini, aştepta… Mihaela Aionesei/ Marius Iulian Zinca, la ţărmul cu duminici albastre/ Privind cerul, duet 1 la 1

Tu şi timpul

Tu mă inhibi cu mâinile întinse a chemare, mă bântui şi mă vrei înfăşurat în vuietul tăcerii. Nu te condamn. Mă simt eu însămi pe strigătul luminii, în pata de culoare vinovat. Din oglindă, citeşte asta dacă priveşti cu limbi de clopot adânc în ochii mei. Mută-n cuvânt, mai simţi acelaşi lucru oare ? De ce nu îmi apari în vis spre fluviul fără vad şi te visez mereu doar înainte de culcare ? Trece… timpul. Melania Grozavu/ Marius Iulian Zinca, Tu/ Trece… timpul, duet 1 la 1

Tuşele vibraţiei

Învălui clipele râului murmurând în valea adâncă a luminii (se scurgea în ritm mai domol). Cuvintele pier peste oraşul învăluit în lumina asfinţitului, înghiţite de gesturi largi, înnegrite de trecerea timpului. Umbrele primesc deasupra porţii late, tuşele pastelate ale mângâierilor vestind parcă… eternitatea. Din întuneric apar drumurile puzderiei de oameni gradaţi în vârstele seninătăţii ce se revărsau. Fire prelungi se pierd, revin sătul să tot apăs pedala timpului în braţele nesfârşitelor bolţi plutind, spălându-mi ideile păcătoase în profunzimile inspiraţiei, să vibreze am făcut, corzi demult uitate din secunda în care vârfurile visurilor noastre, se ating… Anne Marie Bejliu/ Marius Iulian Zinca, Tuşele seninătăţii/ Vibraţie, duet 1 la 1

Voi fi schimbat?!...

Nu te îngrijora de gustul iederii amare, umbra aleargă. Nici de fuga mea în lumi necunoscute şi cu răsuflarea înconvoiată. Nu te mai gândi la iubirea noastră dulce-amaruie, îşi schimbă culoarea. Nici la zborul nostru nostru înmugurit în zâmbete atât de profund. Va fi atât de simplu totul încât nici nu vei înţelege cu expresia aceea pierdută, decât mult mai târziu, când sufletul meu va fi pictat iubirea şi cu faţa istovită, vei aştepta o vreme în pustietatea frunzişului umed. E bizar, poate vei crede că nu te-am iubit îndeajuns să vezi atât de aproape, dar atunci numai voi creşte în tine ca un fir de iarbă cufundat deseori în colţul ştiut al inimii tale, unde-ţi voi înflori răsăritul în umbre transparente. Nu plânge, nu dispera, nu-ţi zădărnici căutările cum respiră vântul. Voi fi aici, doar pentru tine aşteptându-te şi inima bate puternic la celălalt capăt al meu când stelele sunt reci. Totul s-a schimbat… Popa Ines Vanda/ Marius Iulian Zinca, Voi fi aici/ S-a schimbat, duet 1 la 1

Simţirea timpului

Auzi gândurile-n noapte, într-o stare de nelinişte, cuvintele vorbind în şoaptele unui entuziasm nestăvilit ? Auzi ecoul bătăilor inimii minţii tulburate din roua dimineţii pe firul ierbii de un imbold grozav înnegrit de vreme ? Fiorii trimişi- firul de dor aruncând priviri întrebătoare, puf de păpădie pe vânt uşor unui chip sever ? Când steaua mea îţi cade-n palmă într-un amestec, să rabzi ca să te ardă calmă o patimă înverşunată ? Auzi lumina lunii, raza soarelui, a invitaţiei la sarcasm pe ram, aşezat trupul vântului uitat de timp ? Ropotul lacrimei când cade, sub nori inima se zbate ? Elisabeta Luşcan/ Marius Iulian Zinca, Simţire/ Uitarea timpului (în sarcasm), duet 1 la 1

Poveste-ntr-un motel

Eu sunt valul ce-şi poartă durerile singur, departe-ntr-un motel, în tânguit de bătrâne clopote de nici stelele ce prevestesc furtună, nu le mai număr. Tu eşti malul ce-mi vede căderile de ape în ropote dup’un pahar de vorbe roşii într-o vreme nebună spuse în câte’ş trei limbi odat’ te voi inunda în dragoste de mine să-ncerci de poţi să-nţelegi şi-ţi voi pătrunde în nisipurile fierbinţi. Mai ceri un pahar băltind a speranţe pământ dintr-un tine de roşii vorbe-n singura limbă şi-n hamace de nouri aştepta-vom cuminţi să treacă furtuna de noi cunoscută de cei ce erau şi ei singuri pe când eu îţi voi spune departe-ntr-un motel, poveste cu o mare şi un ţărm… Poveste de doi. Florina Sanda Cojocaru/ Marius Iulian Zinca, Poveste de doi/ Departe-ntr-un motel, duet 1 la 1

Dorul amintirii

Mi-am pansat sufletul cu un nor. Îţi aminteşti de noaptea-n care cu pietre aruncam să nu mai curgă la cer râuri de dor după stele să cadă să ţi le prind în păr. Mi-am pansat sufletul cu o aripă şi broşă să-ţi fac să nu mai doară în fiece clipă să ne plimbăm pe lac. Mi-am pansat sufletul s-ascultam clipocitul apei adânci cu iubire, bătăi de inimă nebune iată, acum dau de stire gângănii în zbor ce se adună că sufletul meu vrea să zboare şi coroană pe cap din nuferi ţi-am împletit într-o iubire. Şi-apoi în uitare mi-am pansat sufletul… Îţi aminteşti de acea noapte. Lenuş Lungu/ Marius Iulian Zinca, Dor/ Îţi aminteşti…, duet aprox. 1 la 1