Simţirea timpului

Auzi gândurile-n noapte, într-o stare de nelinişte, cuvintele vorbind în şoaptele unui entuziasm nestăvilit ? Auzi ecoul bătăilor inimii minţii tulburate din roua dimineţii pe firul ierbii de un imbold grozav înnegrit de vreme ? Fiorii trimişi- firul de dor aruncând priviri întrebătoare, puf de păpădie pe vânt uşor unui chip sever ? Când steaua mea îţi cade-n palmă într-un amestec, să rabzi ca să te ardă calmă o patimă înverşunată ? Auzi lumina lunii, raza soarelui, a invitaţiei la sarcasm pe ram, aşezat trupul vântului uitat de timp ? Ropotul lacrimei când cade, sub nori inima se zbate ? Elisabeta Luşcan/ Marius Iulian Zinca, Simţire/ Uitarea timpului (în sarcasm), duet 1 la 1