Poveste-ntr-un motel

Eu sunt valul ce-şi poartă durerile singur, departe-ntr-un motel, în tânguit de bătrâne clopote de nici stelele ce prevestesc furtună, nu le mai număr. Tu eşti malul ce-mi vede căderile de ape în ropote dup’un pahar de vorbe roşii într-o vreme nebună spuse în câte’ş trei limbi odat’ te voi inunda în dragoste de mine să-ncerci de poţi să-nţelegi şi-ţi voi pătrunde în nisipurile fierbinţi. Mai ceri un pahar băltind a speranţe pământ dintr-un tine de roşii vorbe-n singura limbă şi-n hamace de nouri aştepta-vom cuminţi să treacă furtuna de noi cunoscută de cei ce erau şi ei singuri pe când eu îţi voi spune departe-ntr-un motel, poveste cu o mare şi un ţărm… Poveste de doi. Florina Sanda Cojocaru/ Marius Iulian Zinca, Poveste de doi/ Departe-ntr-un motel, duet 1 la 1