vineri, 5 noiembrie 2010

Buzele nu se mai mişcau.(Ochii nu mai clipeau)

                                                         lui Adrian Păunescu(05.11.10)



Glasul a uitat îndoielile înfiripate,
a adoptat un mic zâmbet,
era o şoaptă răguşită.
Cu privirea aţintită în tavan
gura îi zâmbea puţin
pe chipul rămas strâns
în timpul ce acţiona ca o pensulă udă
şi pleoapele coborâte
cu sângele năvălind în obraji
încremenind la tâmple zbătute
de două vene umflate în geana cenuşie
de lumina gândurilor alergate prin mintea
ochilor ce aruncau scântei
din timpul fără graniţe
când tăcerile lungi şi urâte au reînceput
şi fruntea era o rană sângerândă
cu palma făcută căuş ca un cuib
ce adulmeca în jur căutând o scăpare
din lumea roasă pe dinăuntru
ca un om care se zgârie pe faţă
şi sângerează în propria-i barbă;
într-un astfel de timp
în mlaştina neagră din lăuntru
şi-a umezit buzele cu vârful limbii
când pielea gusta aerul.
Buzele nu se mai mişcau. Ochii nu mai clipeau.

7 comentarii:

  1. nu,marius!uiti de o pasiune care nu lasa loc disperarii!omul acela nu si-o trait moartea! mai mult i-o traim noi! nu!

    RăspundețiȘtergere
  2. probabil da, probabil nu, insa din ultimele sale versuri de la spital... cerea ani sa mai traiasca

    RăspundețiȘtergere
  3. Orice inceput curge inevitabil spre un sfarsit, mai devreme sau mai tarziu , uneori fara sa ne dam seama... este expresia celui ce cauta si cauta fara incetare, crezand si dorindu-si regasirea , incepe sa clipeasca tot mai des , sa bata din gene pentru a se feri de farama de lumina ce o regaseste intr-un final...
    un final intarziat totusi... cand totul este pierdut....
    taceri lungi si urate.... fara rost care il duc pe cel ai carui ochi iata nu mai clipesc departe de tot ce ar fi putut sa ii aduca raza de soare, raza de lumina, umbra de speranta....
    ranile sangereaza.... e tarziu si cine sa le opreasca sangerarea? cine sa alunge tacerea?
    toti au plecat... obositi de mlastina neagra a tacerii...
    Buzele nu se mai miscau. Ochii nu mai clipeau. - un final plin de durere, un final inevitabil, un final...

    RăspundețiȘtergere
  4. da ai dreptate, insa limita, pragul intre a cere si "cersi" este atat de... mic

    RăspundețiȘtergere