Respira (o gură de aer)

      

Pe partea umbrită

a străzii,

ca o rază indiferentă

a unui far,

ochii săi

măturară fugitiv

un punct minuscul

la linia de orizont

a memoriei scufundată

într-o dulce beţie

şi cu coatele înapoi...

respira o gură de aer.

Amurgul tăvălit

Când

norii vizibili

de vapori se înălţau

într-o zăpuşeală sufocantă

soarele dispărea

la apus

cuprins de umbrele înserării

şi ţintuit cu privirile

în timpul

schiţării unui surâs

se tăvălea în pat

în căldurile împerecherii

cu noaptea.

Fumând tăcerea

 

Cu ochii

pironiţi pe perete

şi călcâiele

înfipte în pământ

îşi simţea

tâmpla zbătându-se

şi-un zâmbet,

vag îi flutura

pe buze.

Fuma... în tăcere.

Deplin... stăpân

 

Gâfâia sacadat.

Stătea rezemat

cu spatele de uşă

şi pe fundalul

rafturilor goale

începuse

să pâlpâie timid

licărul speranţei.

Era stăpân... deplin

pe mintea şi trupul lui.

Aştepta să croiască...

     

Cu figura impasibila

şi ochii

pironiţi în sus,

aştepta

cu privirea pierdută,

din pământul reavăn

un abur să se înalţe

spintecând

bezna cerului

prudent

să-şi croiască drum.

Cuvinte ţâşnind

        

În geana

de lumină

se strecura

o şoaptă aspră

cu paşi mărunţi

agitat

de trupul frânt

şi vlăguit

printre dinţi

ţâşneau dur

cuvintele.

Evidenţa

În liniştea

profundă avea gustul

verii în gură ajungând

doar ritmul regulat

la urechi

să împrumute rămăşiţelor

de torente de lacrimi

din ochii înroşiţi

îndreptându-şi

privirea avidă

într-o atitudine

profundă să tulbure

evidenţa.

Evenimente sustrase

          

Privea

cu un zâmbet vag,

ironic

drumul acoperit de pietriş

în glasurile

ce se topeau treptat,

sustrase

cursului implacabil...

al evenimentelor.

Neglijent atârnând

         

Pătând

azurul,

aerul

într-un

gest

voit,

rămase

atârnat

neglijent

de

buza

inferioară...

a

cerului.

Indiferenţă

       

Cu indiferenţă aproape,

privea îngândurat tavanul alb

în curtea cenuşie.

Suportabil refugiu

      

Tulburat de o undă de emoţie

se refugia până la revărsarea zorilor

în lungile ore suportabile.

Ultima

                 

Obsedat - bântuit de insomnii,

aprinse o ultimă... ţigară.

Crucea

În speranţe plăpânde întrezărea

crucea pe care îi e dat să o poarte.

Tihna pătrunse sprijinit

            

Sprijinit

de peretele camerei

reînfiripând

senzaţia de tihnă,

închise ochii

şi se sili să-şi aducă aminte

vântul

scurgându-se din fruntea

plesnită

ce pătrundea nestânjenit

în încăpere.

Zâmbet ferm

      

Cu un icnet scurt,

slobozi aerul din plămâni

luând o poziţie de aşteptare.

Strâmbându-şi a dezgust faţa,

se agita încoace şi încolo

cu o notă de plictis în voce.

Cu un râs gâlgâit

ce-i provoca furnicături

în vârful degetelor,

în clipele premergătoare,

glasul lui suna ferm.

Zâmbea în întuneric...

Impunere ritmată

 

Şedea în întuneric.

Miji un pic ochii

cu un vuiet monoton, ritmat.

Îşi impunea să zâmbească doar.

Notă aparte

   

Păşea

pe trotuarele denivelate

ce i se întindeau

la picioare

încercând în van

să dea o notă

aparte...

Nu se ţinea de glume.

Vorbea în  şoaptă.

Ritm recăpătat

       

Cu pleoapele

pe jumătate închise,

cu vocea plată

înghiţită de tăcere,

respira

încet,

printre buzele livide.

Privea

cu ochi calmi

cum îi fuge gândul

în trecut

să-şi recapete

ritmul cântat...

al vorbei.

Răsuflare strecurată...

             

Cu răsuflarea

strecurată

printre buze

lacrimile apăreau

în ochi

şi gândurile mergeau

mai încet

în plimbarea

prin noaptea

agitată.

  

Bucurie tihnită

      

Cuprins

de

o

bucurie

tihnită,

cuvintele

se

amestecau

sub

ochi...

Tâmple... străbătute

Se târa

spre casă

ca o ploşniţă lovită

apăsându-şi

tâmplele cu mâinile

când trupul

i-a fost străbătut

de un uşor fior

şi pleoapele grele

s-au închis pentru o clipă.

Flăcările despărţirii

       

Flăcările

licăreau

galben

în spatele

ferestrei

şi un zid

invizibil

îl despărţea

de lume.

Nespus de încet

                   

Îşi rezemase coatele de masă.

Simţea ochii

târându-se pe obraji

şi mintea se învârtea

printre impresii

prinsă

în cuşcă ca un şoarece.

Părea că timpul se scurgea nespus de încet.

În penele ambiţiilor

   

În toată

lumea de dincolo

de gândul lui,

s-a simţit suspendat

în spaţiu

cu palmele umede

de emoţie

învelit ca un ou

de pasăre

în penele ambiţiilor.

Suflând impresii

                

Gândul

se întâmpla

să-i şoptească

sfărâmând

simţul

autoconservării.

Începuse să depene impresii.

Impulsurile durerii se strecurau în degete

şi tâmplele zvâcneau auzind vântul suflând.

Prin umbrele înserării

     

Privea şi asculta,

îşi tatona propriile gânduri

ca o omidă

când mintea se îndepărta,

se întorcea

şi pleca din nou

cu vocea transformată în geamăt.

Mergea prin umbrele înserării.

Zâmbet schiţat

             

Încurcat

de goliciunea gândurilor

în acest joc

de-a v-aţi ascunselea cu sine

când luna se ivise puţin printre nori,

părea că trecutul revenise...

Murise însă,

cu un zâmbet abia schiţat.

Gâtuită... scăpare

Cu fruntea

strălucind de transpiraţie

timpul părea

că se oprise în loc,

valuri de nervi

îi străbăteau trupul

cu vocea gâtuită

când cuvintele

i-au scăpat mai repede

ca el

să le fi putut opri.

Emoţie flămândă

Se mişca ca într-un clopot de sticlă

Cu vocea timidă.

Respira încet să nu tulbure vraja.

Ocupa un spaţiu

Unde ar trebui să fie aer.

Cufundat în el însuşi,

Nervii şi muşchii

Îi pulsau de o emoţie flămândă.

Pipăind, se ruga

Învăluit

în întuneric

îşi ascundea timiditatea

sub sfidare.

Revenise, parţial, la viaţă.

Într-o expresie nouă

interpreta vorbe vagi

să reconstituie trecutul.

Cu simţurile

            acutizate,

            trupul lui nu ţipa,

            doar...

            arunca câte o ocheadă

            printre gene

            în tăcerea impusă

            de tic-tacul ceasului.

            Răguşit şi strangulat

            îşi căuta cuvintele

            pipăindu-le pe întuneric...

            Se ruga în tăcere.

Lacrimi adunate

   

Cu o sprânceană

ridicată de o şoaptă,

gânduri leneşe

l-au năpădit

dincolo de poarta ferecată

a minţii

în liniştea străbătută

de un fel de zgomot surd -

lacrimi se adunaseră în ochi.

Reflecţia luminii

         

Cerul

fusese cuprins

de un fel de durere,

asculta lupta

ce se dădea

în trupul lui,

părea

că se târâse

în tristeţe

cu spinarea sfărâmată

încercând

să-şi alunge gândurile

din durerea

abia şoptită

ridicată

din măruntaiele ei

să-i dea

un imbold

vieţii

când lumina

i se reflecta

în ochii

pe jumătate

închişi.

Zorile iarna

          

Într-o

dimineaţă

uşoară

ca un fulg

văzuse

zorile

argintind

ferestrele.

Curgeau fără teamă

     

Nicio clipire

în ochi

nu se vedea.

Doar

lacrimi calde

îi curgeau

încet pe obraji

şi vocea

i se transformase

în şoaptă,

cuvintele curgeau,

se mişcau

printre cioburi

lipsite de teamă.

Ploaia izbea

                   

Din învălmăşeala

cenuşie

radia

lumina

când smulgea

frunze argintii

de pelin

şi avea

impresia

că s-a trezit

dintr-un somn

privind

ploaia

care-l izbea.

Inconştienţă

  

Ca un om

care culege flori

într-o gradină amestecată,

îi umblau pe faţă

impulsurile ca furnicile

când privirea era pustie,

cufundată într-o ceaţă

de foame,

sunete

şi culori vagi...

Nu era conştient de nimic.

Triumf

Ploaia cădea treptat,

umbrele alunecau

şi îi băteau în spate

cuvintele straniu alese,

sângele îi înţepa obrajii,

îi alerga fierbinte prin braţe,

vocea lui era un cântec.

Vorbirea vieţii

Oprit

din fluxul

nebun de cuvinte,

osul maxilarului

de sub tâmplă

îi ieşea în afară.

Trebuia să-şi închidă mintea

şi să-şi pecetluiască

inima împotriva vieţii

ce curgea... ca o vorbire.

Procesul resemnării

                  

Adâncindu-se

rapid în tristeţe,

a rămas în amintire

doar cu o tăcere caldă.

A crezut

că poate să polemizeze

cu moartea

rupt în bucăţele,

în procesul resemnării.

Transferul lumii

           

Colţurile gurii

erau uşor ridicate

într-un zâmbet sarcastic,

lipsit de lumină

şi trupul

se zguduia şi suspina

de spaima ce a început

să apară

prin colţurile minţii tensionate

ca nişte corzi întinse,

încredinţat

că lumea poate fi

transferată pe hârtie.

Zvâcneau roşii şi umede

Zvâcneau venele gâtului

să poată să-şi retragă cuvintele

în gât şi în minte

când a pătruns prin ceaţă

cu o privire de dorinţă transparentă

şi nevoit să respire pe gură

căci ochii se făcuseră mai mari...

erau umezi şi pleoapele roşii.

Dăltuită

   

Era regele vieţii lui largi şi spaţioase.

Îşi construise în minte

imaginea dezgropată din trecutul prăfuit

când şi-a răscolit memoria

şi-şi auzea bătăile inimii în urechi

iar ochii prindeau lumina

în gura cu colţurile uşor ridicate părând ... dăltuită.

Alungare interminabilă

    Începuse să simtă o nelinişte

    când lumina a năvălit înăuntru

    şi ultimele picături de rouă

    se uscau la soare

    părea interminabil

    târşindu-şi picioarele

    să alunge tăcerea

    devenită lipsită de expresie.

Înşiruire... lentă

  

Pe scaun

cu privirea aţintită în gol

ochii priveau pe sub pleoape

un fel de nimb

într-o părere de zâmbet

a nervilor braţelor

din înşiruirea

lentă de momente... ale zilei.

Rădăcini adâncite

                      

                Lăsa în urmă

                o tăcere pustie

                cu buzele ridicate

                într-un zâmbet permanent

                iar rădăcinile -

                adâncite în prezent.

Vocea

Îşi lăsase capul în mâini.

O fărâmă

din vechea teamă

s-a trezit din nou.

A intrat ca o umbră,

pătrunsese în această imagine

şi o spulbera.

Parcă i se scursese

tot sângele din vene.

Noaptea

se tot foia neliniştit

cu pleoapele de sus lăsate.

În toamna ce-a început

să scuture frunzele copacilor,

viaţa făcuse să-i apară riduri.

Şi vocea ce tăia ca o lamă

în scurgerea timpului,

deveni o... litanie.

Amestec

               

Bărbia

îi făcea umbră pe gât

şi ochii păreau

că nu au pupile.

Îşi pusese

coatele pe genunchi

şi îşi sprijini capul în mâini

spărgând liniştea nopţii.

Simţea priviri care veneau de peste tot.

Era un amestec de sălbăticie şi blândeţe.

Pentru el

  

Cuprins de furie,

mintea lui plutea în ceaţă

cu vocea ce cobora până la şoaptă.

Trebuia să-şi controleze respiraţia.

Pentru el, timpul

părea că... se oprise.

Îngăduia

          

Cu ochii speriaţi şi gâtul uscat

îi îngăduia minţii sale

să-şi umezească buzele

biciuind spiritul şi nervii,

trupul şi umbra,

încurcături şi pericole fără nume

cu capul în jos

şi bărbia sprijinită în piept.

Rază jucăuşă

      

Ca o scânteie în creier

se frâng şi se scufundă adânc în noroi

când îşi acoperă viaţa cu val amăgitor

lumea ce cade-n dezamăgire

privind prin tunelul lung al ochilor

şi-o rază jucăuşă îi cade pe faţă

şi-i acoperă vederea.

Amintiri în colţurile gurii

 

Amintiri neclare

voiau să întruchipeze puritatea,

căpătau o înfăţişare răscoaptă

în liniştea crizelor de isterie

din noaptea-n care

avea impresia că putea simţi

şi înciudat

a plecat nederanjat de oboseala exasperantă

a niciunui zâmbet deschis

ce nu i-a ridicat vreodată colţurile gurii.

... a stat

          

În năvala sa,

începutul şi sfârşitul de zi

şerpuiesc răsucindu-se

prin mijlocul ei.

Să fi jucat un rol?

Timpul ... a stat.

Prezentul şi viitorul simţind...

Prinşi între mândrie şi uimire

prezentul şi viitorul se înfăţişau

înghiţind timpul.

Îşi ridicau greul trup de piatră

fugind târând îngrijoraţi picioarele,

cuprinşi de panică, cu capul în jos.

Se simţeau mai aproape

de vârtejul creat de ciclul

naşterii şi al morţii.

Schiţau un zâmbet slab.

Pluteau... în sus

 

Cu faţa

suptă şi tristă,

scăldat de valuri

de repulsie,

fu cuprins

de ameţeală.

Scuturat de greaţă

trebuia să-şi adune

laolaltă gândurile...

Prin nivelurile

joase de nori,

figuri spălate

de orice

intensitate emoţională,

forme străvezii

pluteau... în sus.

Suflete condamnate (Judecata)

       

Auzea de la distanţă

zumzet de voci.

Suflete condamnate, ghemuite,

aşezate într-un colţ

păstrau un aer  răcoros.

Cu o intensitate

care ar fi putut

să străpungă creierul,

şuvoaie de trupuri se înălţau...

Lumina schimbătoare

   

Îşi simţea

dinţii clănţănind.

Prins în trecerea

dintre vis şi realitate

cu ochii scufundaţi în orbite,

se infiltra

pe marginea nesigură

din cupola lumii

să prindă...

lumina schimbătoare.

Atitudine senină

        

Stătea întins

într-o atitudine senină

asupra vieţii

cu ochii

deschişi de uimire.

Cu buzele strânse

ar fi vrut

să oprească

orice cuvânt sau gând.

Scânteia vieţii

    

Inundat de ploi biciuite de vânturi,

cursul vieţii omului

se mişca asemenea unei fantome printre vii.

Vorbea de unul singur -

un lanţ continuu de carne vie...

Forme neterminate

Nicio amintire amară

a agoniei

în piaţa timpului

într-un ciclu continuu

de naştere şi moarte...

Îşi încleşta pumnii

în afara tărâmului timpului

străbătut de sânge.

Pulsând

de viaţă fără niciun

semn al neliniştii,

trebuia să se proiecteze

în formele lui  neterminate.

Revărsare aproape lichidă

     

Stătea

absorbind revărsarea

aproape lichidă a gândurilor,

cu ochii acoperiţi de pleoape grele

privea lung chipul transpirat şi îngreunat,

îşi încuia porţile minţii

stăvilindu-şi lacrimile sărate.

Prins

    

Cu buzele tremurând

se chinuia să formeze cuvinte,

un şir neîntrerupt de observaţii

turnate,  plin de un fum gri, subţire,

era prins între uimire şi începutul pregătirii,

era între viaţă şi moarte.

Linişte absolută

 

Schiţa un zâmbet reflectând timpul

şi tremurând se îndrepta spre o linişte absolută.

În ochiul gol cu pleoape grele

avea o umbră de melancolie.

Aluneca peste o lume izolată.

Neliniştea

 

Cu ochii închişi ca într-un somn liniştit

şi gura mică pierdută în imensitatea capului,

faţa îi arăta neliniştea în lumina prea difuză.

Savura ţintuit

          

În liniştea lui goală

savurând albastrul

calm, stătea ţintuit

cu respiraţia tăiată

de uimire şi încântare,

cu lacrimile

năpădindu-i ochii.

Umbra unui zâmbet

 

Într-un schimb de priviri neclintite

în spatele lui, cu faţa răvăşită

din această sufocare singuratică,

ochii i se măriră plini de uimire şi trişti.

Era doar umbra unui zâmbet.

Confuzie

           

Un zâmbet fantomatic trecea din ochi

în colţurile gurii unei figuri goale

în ploaia bătută de vânt.

Stătea într-o confuzie totală.

Zâmbet smuls

 

Pentru a-şi smulge un zâmbet

amuzat de seriozitatea mohorâtă,

se zvârcolea neliniştit în noapte

fără să ştie încotro i se îndreptau paşii.

Teama de moarte

 

În aşteptare rămânând nemişcat

multă vreme imposibil de definit,

nu-şi simţea teama de moarte.

Tărie de piatră

 

Sugrumat

în patul

sângeros

al vieţii,

stors

de putere

şi ciudat

de singur

se simţea

privind lumea

cu o tărie de piatră.

Amorţită de somn

Într-o expresie sumbră,

frământându-se în mintea lui,

limba era amorţită de somn.

Căzut pe gânduri

 

În fiecare lumină nouă

faţa i se făcea purpurie

atârnând peste o gură cu buzele crispate

căzut pe gânduri.

Lumina căzând

         

Cu o expresie nedumerită

mişca faţa pentru râs, zâmbet, lacrimi, durere.

În timp, raza palidă

a lacrimilor de frustrare i se îngrămădea în ochi

cu buclele vag sugerate

căzându-i pe umeri, lumina.

Răceala

Ţintuit locului,

transpiraţia i se prelingea în ochi.

Carnea i se strânse de oase.

Se lupta încet cu trupul ţeapăn

şi simţea o răceală cum nu mai simţise,

o răceală plină de emoţii, dură...

Respiraţie împietrită

     

Rămase

o clipă împietrit

cu respiraţia

sacadată.

Acum,

invadat

de o căldură interioară,

se simţea sterp

fiindu-i brusc frig

cu riduri adânci

brăzdându-i faţa prinsă

într-o îmbrăţişare.

Liniştea

         

Îşi târa

picioarele

cu respiraţia

normală

fără suspine

şi oftaturi

să atingă...

liniştea.

Licărire neobservată

               

Cufundat

în amărăciunea

senzaţiei de gol,

respiraţia... i se schimba.

Asculta absorbit buzele

schiţând un zâmbet vag,

văzând lacrimi ieşite,

neobservate de nimeni

licărindu-i în ochi.

Rostind, risipind...

Inspira adânc

simţindu-şi stomacul

strâns de nelinişte

în răcoarea serii

tremurând

ca scuturat de friguri

în tensiunea mâinilor,

cu gura asimetrică

rostind, risipind...

energiile acumulate.

Încercare

   

Cuprins

de o disperare amară,

simţea lacrimi fierbinţi

înţepându-i ochii

atunci

când se schimba lumina,

chinuindu-se

să-şi deschidă pleoapele,

să blocheze afară

lumea şi realitatea.

Criza

O tensiune explozivă

îi lumina

colţurile întunecate

ale minţii.

Privitorul

putea vedea

şi simţi... criza.

Întârzia înainte

   

Cu genunchii

strânşi sub bărbie,

îşi încleşta dinţii

lipiţi de buza lui mare

şi-şi lăsa capul pe spătar

ascultându-şi propria voce

primitivă şi ţeapănă,

când picioarele...

întârziau înainte.

Gândul

    

Cu o voce molcomă

din cuvinte potrivite,

se înfiripa...  gândul.

Dispoziţie blândă

Cocoţat

îngenuncheat

pe marginea lumii

cu soarele

încălzindu-i faţa

cu trăsături grosolane

într-o tăcere profundă

fără nicio fărâmă de suflet,

controlat din umbră

îşi umezi buza de jos

într-o dispoziţie... blândă.

Înger păzitor

                           ei, Mădălinei

În ochii cu pleoape grele

absorbind căldura soarelui,

orele treceau.

Dădeau o lumină caldă

într-o letargie completă.

Se lăsa purtat de reverie

după o tăcere îndelungată

cu sufletul vrăjit

numai de el ştiut,

în gând mereu

să urmărească defilarea

îngerului păzitor.

Îşi trecu mâna cu mângâiere

ce se desfăşura după el.

Îl făcea să simtă că viaţa are sens.

Se simţea cuprins,

insuflat cu viaţă,

tremura ca frunzele-n vânt,

se topea... în ultimul popas

când surâsul reapare

fără de sfârşit într-o zi

cu simţământ omenesc

însoţind taina răsfăţului trecător

încetinind pasul

cu o loialitate încăpăţânată.

Mângâia emoţionat,

se mişca-n armonie,

deborda de viaţă...

Liniştit şi nemişcat,

avea impresia

că întreaga încordare este acolo,

rezistenţa de care se simţea în stare.

Nu era în el niciun gând

să se vadă din nou afară

cu pasul mărunt.

Un mare strigăt de...