miercuri, 9 februarie 2011

Linişte absolută

 




Schiţa un zâmbet reflectând timpul
şi tremurând se îndrepta spre o linişte absolută.

În ochiul gol cu pleoape grele
avea o umbră de melancolie.

Aluneca peste o lume izolată.

Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)