Cerul
fusese cuprins
de un fel de durere,
asculta lupta
ce se dădea
în trupul lui,
părea
că se târâse
în tristeţe
cu spinarea sfărâmată
încercând
să-şi alunge gândurile
din durerea
abia şoptită
ridicată
din măruntaiele ei
să-i dea
un imbold
vieţii
când lumina
i se reflecta
în ochii
pe jumătate
închişi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu