duminică, 20 februarie 2011

Prin umbrele înserării

     


Privea şi asculta,
îşi tatona propriile gânduri
ca o omidă
când mintea se îndepărta,
se întorcea
şi pleca din nou
cu vocea transformată în geamăt.

Mergea prin umbrele înserării.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)