Liber printre cuvinte
Reflecţia stării de sine
luni, 28 februarie 2011
Amurgul tăvălit
Când
norii vizibili
de vapori se înălţau
într-o zăpuşeală sufocantă
soarele dispărea
la apus
cuprins de umbrele înserării
şi ţintuit cu privirile
în timpul
schiţării unui surâs
se tăvălea în pat
în căldurile împerecherii
cu noaptea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu