duminică, 4 septembrie 2011

Decalogul cuvintelor - poarta între spaţiu şi timp - VI

Era
râvnitor de linişte
în imposibilitatea fizică
de a tăcea
şi conştiinţa
îşi recăpăta... echilibrul.



* * *



Îngăduitor
cu ignoranţa altora
căci se născuse obosit,
privea minciuna
cu o nebănuită înfrânare
pusă în destinul
regulat de capricii
al... oamenilor.




* * *




Repeta
ecouri de păreri
să scape
de apăsătoarea tăcere
în începutul
de tulburare
de pe chipul său.

Îi intra prin pupile
albastrul cerului... bromura.




* * *



Cu o vagă
melancolie în glas,
deşi însetat de firesc,
schimba înţelesul lucrurilor
cu ajutorul interpretării
în umbra
ce se prelungea.

Urma o lungă tăcere...
de aşteptare.

În
gândul său
era ceva frânt
ca şi cum
ar fi avut
o greutate
pe limbă
când îşi strângea
muşchii abdominali
şi proiecta în jur
fragmente de... conştiinţă.




* * *






Într-o nemărturisită
dorinţă de normalitate,
de linişte,
de firesc,
amorţit de umiditatea nopţii
în infinitele complicaţii ale vieţii,
sistemu-i complicat
de a evada din marginile bunului simţ
printre perdele,
cobora ca o lumină
cenuşie şi roşiatică
filtrată de... ploaie




* * *





Cu capul
înfipt într-un par
pentru a urmări
mersul gândului
pe jumătate adormit,
în semiveghe,
era recunoscător vieţii
care, în fiecare clipă,
îi dădea câte un prilej
de a schimba orizontul.




 * * *




Cu
o nebănuită
prestanţă, schimba
marginile realităţii
săpate într-o brazdă
prin care gândurile lui,
încercau să se strecoare...




* * *




Ca şi cum
ar fi ultragiat
un lucru nelămurit
în neliniştea fericită
a începutului,
plăcutul chin
al aşteptării,
creierul
secreta gândirea -

dădea hrană vieţii...




* * *




Cu judecăţile
preschimbate în prejudecăţi
de gloria pătată de ridicol,
îşi trimitea creierul la plimbare
pentru a scăpa
de plictiseala de-a asculta
şi oboseala de-a vorbi...

ca şi cum ar fi avut febră în cuvinte.