Decalogul cuvintelor - poarta între spaţiu şi timp - X

Pe frunte
i se adâncise cuta
ca un stigmat adânc întipărit.

Zbuciumul interior
îi legase limba
şi licărul din ochi
se stinse brusc
după tăcerea apăsătoare
şi răspunsurile monosilabice...

Era o ocazie sa rupă monotonia.




*** 





Fără
nicio schimbare
pe chipul sfrijit,
ochii
cu pupilele dilatate,
măsurau meditativi şi apoşi
aburii trandafirii
ce începuseră să plutească.




 *** 




Simţindu-se
ţintuit
de limbile ceasului
ce avansau regulat,
se abandona
unui hohot interior.

În greutatea
cuvintelor articulate,
îşi acoperea
faţa ridată
cu palmele noduroase...





*** 




Pe chipul
deformat de obscuritatea
înconjurătoare, îşi frământa
degetele nervoase.

Pe fundalul cerului
îşi observa respiraţia grăbită...

Rămase abătut în tăcerea lui.




***





Resemnat
într-o aşteptare interminabilă
prin vânzoleala gândurilor,
reuşise să-şi provoace
o lacrimă în ochii umezi.

... şi-a înghiţit
propriile cuvinte
(nu se considera demn
de biciul cuvintelor sale).





*** 





Cu mintea
înceţoşată de gânduri
bâlbâindu-se,
sugrumat de indignarea
ridurilor de pe chip,
ochii
îşi pierduseră melancolia
stârnită de particulele de praf
de dinaintea privirii adormite...




 ***




Se cufunda
în tortura gândurilor
privind în gol
pe sub fruntea încruntată.

Îşi plimba
ochii prin încăpere
cercetând în negura minţii.

Într-o undă subtilă,
o tristeţe pură
se întipărise
pe fiecare cută a feţei.

Buza de jos îi căzu prosteşte...





***





Îşi recăpăta răsuflarea...

Cu fiecare
gură de aer
se mişca
prin ruinele gloriei trecute.

Privea
cu un ochi
cu pleoapa trasă peste el,
la suferinţa
ce-l transfigurase
într-o... „frumuseţe sublimă”.




*** 




Într-un ţipăt exaltat
de starea de decreptitudine,
sacrificat pe altarul
propriului altruism
cu fruntea uşor umbrită,
reuşise să se desprindă
din tumultul
şi confuzia din suflet...




 *** 




Orbecăind
prin cotloanele întunecate ale minţii
în orele goale,
îşi rumega gândurile.

Revizuia în minte
şuvoiul de cuvinte rostite
(ce jucau pe chip
ca nişte valuri de lumină)
cu buza de jos uşor răsfrântă.

Îşi regăsise într-un final... liniştea.


                             15 septembrie 2011- 8 ani de la (re)nasterea-mi