Decalogul cuvintelor - poarta între spaţiu şi timp - IV

Cu

ridurile

de pe frunte

adâncite

în buimăceala

primelor clipe de trezie,

se înfăşurase... în cearceaf.

* * * 

În

aerul

devenit brusc

apăsător şi trist,

scăpa

o exclamaţie uimită

în spatele... cuvintelor.

Singurele

emoţii erau... ale lui.

* * * 

Trupul

era zguduit

de o serie de spaime

când umerii...

manifestau

o disperare crescândă

şi gura îi tremura

cu ochii...

ce înotau în lacrimi.

* * * 

Ajuns

într-un spaţiu... larg

cu trupul

scăldat de sudoare,

urmărea impasibil

lumina dimineţii

ce-l penetra slab.

Zâmbea lugubru,

la vederea

dungilor albe şi frânte

sfâşiind... cerul.

* * * 

        

Ropotul ploii

accentua expresia

de încordare

de pe chipul

plin de cute

şi obrajii scofâlciţi

în cuvintele

ce sunau încet,

îndepărtat

în mirosul

putred al... morţii.

* * * 

Într-o

baltă de lumină

zgomotul paşilor

se pierdeau în noapte

creând un joc de umbre.

Timp

de o clipă

se simţea încarcerat

în încăperi... anonime.

* * * 

Urmărind

dâra de lumină

aruncată de soare

în mijlocul

unui vârtej de sentimente

cu faţa chinuită de durere,

cu genunchii aproape la gură,

simţea panica...

începea

sa îi cuprindă pieptul

coborând spre picioare.

* * * 

Cu glasul

care începea

să se frângă

într-un

ungher al minţii,

trupul

i se cutremura...

convulsiv.

* * * 

Rumegând

gânduri

printre pleoapele

întredeschise,

nu-i rămăsese

decât chipul gol

într-un

strigăt smuls

din... măruntaie.

* * * 

Cu o expresie distantă în ochi,

sorbea din lumina care se stingea...

cu luna spânzurată de noapte,

cutele de pe frunte erau mai adânci...

zâmbea afabil...