joi, 1 septembrie 2011

Decalogul cuvintelor - poarta între spaţiu şi timp - IV


Cu
ridurile
de pe frunte
adâncite
în buimăceala
primelor clipe de trezie,
se înfăşurase... în cearceaf.

* * * 

În
aerul
devenit brusc
apăsător şi trist,
scăpa
o exclamaţie uimită
în spatele... cuvintelor.

Singurele
emoţii erau... ale lui.

* * * 

Trupul
era zguduit
de o serie de spaime
când umerii...
manifestau
o disperare crescândă
şi gura îi tremura
cu ochii...
ce înotau în lacrimi.

* * * 

Ajuns
într-un spaţiu... larg
cu trupul
scăldat de sudoare,
urmărea impasibil
lumina dimineţii
ce-l penetra slab.

Zâmbea lugubru,
la vederea
dungilor albe şi frânte
sfâşiind... cerul.


* * * 


        
Ropotul ploii
accentua expresia
de încordare
de pe chipul
plin de cute
şi obrajii scofâlciţi
în cuvintele
ce sunau încet,
îndepărtat
în mirosul
putred al... morţii.

* * * 

Într-o
baltă de lumină
zgomotul paşilor
se pierdeau în noapte
creând un joc de umbre.

Timp
de o clipă
se simţea încarcerat
în încăperi... anonime.


* * * 




Urmărind
dâra de lumină
aruncată de soare
în mijlocul
unui vârtej de sentimente
cu faţa chinuită de durere,
cu genunchii aproape la gură,
simţea panica...
începea
sa îi cuprindă pieptul
coborând spre picioare.


* * * 

Cu glasul
care începea
să se frângă
într-un
ungher al minţii,
trupul
i se cutremura...
convulsiv.


* * * 


Rumegând
gânduri
printre pleoapele
întredeschise,
nu-i rămăsese
decât chipul gol
într-un
strigăt smuls
din... măruntaie.

* * * 

Cu o expresie distantă în ochi,
sorbea din lumina care se stingea...

cu luna spânzurată de noapte,
cutele de pe frunte erau mai adânci...

zâmbea afabil...