Simţind
mişcarea aerului
în nesfârşitul vârtej
prin jocuri de cuvinte
abia
aruncând o privire
spre amestecul de materie
neînsemnat,
neconsecvent
producând plăcerea ridicolului,
s-a trezit în pragul unei camere oarbe.
Nu era în stare să lege cuvintele…
În faţa ridicolului
RăspundețiȘtergereadesea rămînem fără cuvinte.
,,,,,Şi cînd şi plămădeala existenţei
materiale este neînsemnată
atunci e non sens, a mai spune ceva.
Mult de meditat:
se merită sau nu se merită să mai faci ceva pentru
posteritate. Lecturat cu plăcere, felicitări,OM.
multumesc dragul meu OM, o zi minunata, Marius
RăspundețiȘtergere