Fărâmiţat
în nenumărate forme,
gâlgâia răsturnat
cu picioarele încrucişate
ca doi pari.
Într-o…
bucurie
ce nu părea
să mai aibă un sfârşit,
tăcut
pentru că ştia
că nu are nimic de spus,
liniştit,
a aprins un rug…
Am lecturat cu multă plăcere,sfîrşitul poemului este atît de concludent, cănd nu mai ai ce spune, taci şi aprinde un rug şi la lumina lui scînteietoare pune-te pe genunchi şi te roagă lui Dumnezeu, cu mult drag şi prietenie semnează,OM
RăspundețiȘtergereiti multumesc OM-ule drag, o zi minunata, Marius
RăspundețiȘtergere