vineri, 22 iunie 2012

Pierduta însăilare…




Într-o tăcere mută
din gestul negândit,

dezvelindu-şi
gingiile golite de sânge

spiritul său
se va pierde pe sine
ca-ntr-o piramidă răsturnată

să refacă în propria minte gândurile
dintr-o contopire inefabilă

punctând
cu lumini zburătoare

întunericul nopţii
din mormântul ce devenea
perfect de neted.

Biata alegorie a neputinţei

i se însăilase în minte…