Strigăte de bucurie

Zgâlţâit cu putere

într-o învălmăşeală de gânduri

ce se ciocneau unul de altul

cu inima chinuită,

se descoperea mai bolnav de dragoste

cu ochii adânciţi ce-şi pierd lacrimile

făcând să i se rostogolească

vorbele din gură,

înaintând la lumina felinarului

din închipuirea minţii sale simple,

cufundat în serenitatea cărunţiei sale,

sfredelind cu ochii

în stare să fixeze fără o expresie

noaptea ce nu era vântoasă,

nu intra cu aer umed şi îngheţat

să aprindă mintea care de dimineaţă aţipise.

Izbucnea în strigăte de bucurie…