Cu un zâmbet subţire
în momentele de totală lipsă de activitate,
cobora cotiturile muntelui
mai puţin neliniştitoare
şi bătea aerul
cu mişcări dezordonate
de braţe, vărsând saliva albicioasă
din gura strâmbată de şirul rânjit de dinţi.
Era râsul unui om cu mintea tulburată…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu