DUMITRU M. ION

Eu sunt noul maestru

Ce-şi cască precum înecaţii

Prin sita luminii,

Gâtul de spadă tăiat.

Printre miresme de surle mărunte

Cu dezlegare la fructul numit

De nouă luni ruginit

Pe negrul aşternut al subteranei,

Roiuri de mânioase cuvinte...

Şi acolo, sub ameninţarea cu moartea,

O spadă-n văzduh s-a zbătut

Şi ţipătu-mi arde pe buze boţit

În pustiul din geamuri şi ziduri

Şi stau cu picioarele sub mine,

                              ... clocesc.

Bibliografie : Evanghelia după IOAN METAFORA,

Editura Academiei  Internaţionale

Orient-Occident, 2007

GHEORGHE IZBĂŞESCU

Cu crupa ca o oglindă neagră sclipind

atunci când împrumuta gurii jurăminte,

s-a împachetat pe şiţe de atâta plâns.

Cu ace de siguranţă sub umbrela semnificaţiilor

invadată de întâmplări dărăpănate,

mâna lui dreaptă începe să coboare înfrigurată,

poleit pe dinăuntru, zugravită pe dinafară

în cortul împlatoşat de pe dealul violet

                              unde legea nu pătrunde

cu nestemate aprinse ca să se holbeze

mereu cu faţa nouă să spintece aerul

ce susură, săsăie prin văzduh

                               cu umbra-i uriaşă.

Bibliografie : Melodrama realului,

 Editura Timpul, 1995

ELENA MARIN

Sunt

un imens câmp

de neînţelesuri

într-o succesiune cromatică

cu naivitatea

unui înger

care a început

în clipa naşterii

în ceea ce mă simplifică

ca un fulg

întîrziat in care...

trăiesc.

Bibliografie : Viaţa nu-i decât o zi,

Editura Euro, 2003

OTILIA NICOLESCU

Cu văzduhul adunat într-un singur ochi,

umblă în lumină, coboară în umbră, suie în fulger.

Când cămăşile vieţii palpitau uşor

de pretutindeni cu nevăzutele semne,

vorbindu-i de o arenă ciudată

în care curg silabele hohotind mărunt

în ritmuri arzând într-un sânge mirat,

dilatat până la muţenie

cu sprânceana aprinsă şi ochiul lipit

până se încheagă pestriţa lume

cu cerul - cuibar pufos,

cu o luminiscenţă stranie,

cu vedenii aproape palpabile,

se scurge... în ochiul deschis.

Bibliografie : Cămăşile vieţii,

Editura Cartea Românească, 1980

CRISTEAN PETRE ARGEŞ

Răsucind Drumul

De vorbă cu soarele,

Chinuind ziua.

             X

Din somn de aburi,

Rănile albe uitând-

Suflete tulburi.

                X

Singurătatea...

Pe inimile noastre -

Lăstar îngheţat.

                  X

În colţul străzii,

Finalul lungului plâns

Zugrăvind casa...

                      X

            

Topit în muguri

La chipul tinereţii

În casa ierbii.

Bibliografie : Liniştea întrebării - Haiku,

Editura Semne, 1998

GHEORGHE PIELE

Printr-un test am constatat

Că-ntr-un troc oriental,

în elanul zgubilitic

am sărit din lac... în puţ.

Stând cu dosul pe cămaşă,

şuturi doar îmi dau... în tur.

Bibliografie : Plesne, Ţâfne şi Sictiruri,

    Editura Academiei Internaţionale

      Orient-Occident, 2010

ZINA PETRESCU

Tânguie sălbatic clopot de departe

Ţipăt de codru pustiu.

Iarba urcă-n soare să-nverzească

Şi-şi spală privirile cu zbor...

Vântul sună dulce, clopot lin şi pur

Şi lacrima când vine, trece-n... zâmbet.

Suindu-şi toată iarna în priviri,

E frunza de uimire-a gândului sălbatic.

Din drumul înzăpezirilor ce cresc,

Iubiri răzbind înalţ furtuna.

Zadarnic încercând să se înalţe în oblânc

Pe drumul fără de întors...

Bibliografie : Râu de stele,

Editura Cultura, 2005

FLORIAN SILIŞTEANU

Dincolo de stele cântă greierii,

dirijând simfonia tăcerii pe sub castani.

Ştrengăreşte toamna păşea peste anii mei

cu măruntaiele ochilor aţintite

la livada de meri înfloriţi

dinspre sud sau nord arăt,

împărţind cuţite şi linguri de lemn

când cuvintele au fost treierate

în piaţa cea mare,

pe la colţuri de planete-străzi,

cu cerneală roşie.

Bibliografie : Cearta cu umbra,

Editura Calende, 1998

IOANA I. NEGREANU

Frunzele ude de ploaie, parcă se-aprind,

Ca stele presară lumini pe-a noastră cale

Şi ne rugăm, sub cer şi sub nor,

Iar florile, parcă-şi şterg ochii... cu batiste.

Pământul fără soare, ar fi un glob de gheaţă

Tânjind dup-o privelişte mai roză-albastrie

Şi tânăr se doreşte, deşi bătrân fiind

Simţea dintr-o dată misterioşi fiori...

În morile vremii vânt sufla în roţi,

Avea zăbrele şi camere înfiorătoare,

Iar gândurile-n sus strigau...

Aşază-ntre ei răceala de-iceberg

Şi la un gram de-ncredere râzând, privea

Cum este Soarele… pentru Pământ.

Bibliografie : Rondel în numele iubirii,

Editura Zodia Fecioarei, 2007

LUDMILA GHIŢESCU

Timpul pleacă din mine

în pădurea desfrunzită

                      fără patima

ce mă trezeşte

                      în aripa cuvintelor

în aşteptare să fure podoaba

ce pătrunde în suflet

cu făclia de foc ce arde carnea

                      ca o ceaţă tristă

şi descifrez sunetul clopotului

                      în cântecul serii

ce preface amintirea în cristalele

încolăcite pe plopii albi.

Bibliografie : Arşiţa stelelor,

Editura Eminescu, 1983

MIRCEA MELEŞTEU

Tata vine în veghea şi-n nopţile mamei

sub umbrela de gheaţă,

în fragede gesturi

pe frânghii

nedeschise ale lumii,

fără hrisoave de trecere

înspre dreapta sau stânga,

carcasa din fierul primit de la zei

în timpanele cubului

din câte vremuiri,

când zidirea de carne se năruie.

Înger de lut rămas neterminat

din tânărul templu,

spre locul fulgerat de-nchinăciune…

Bibliografie : Rana verde,

Editura Zodia Fecioarei, 1999

ŞTEFAN DUMITRU AFRIMESCU

Când şi când consimt să separ ani

pe nume de străzi, de stări de…

de cum a căzut întunericul. Tocmai

îmbătrânind ploile unui veac

de gol… Ce haos, domnilor!? Ce

fericiţi! Ce vă lipseşte? Până şi suferinţa, bruma de

tot pierd sau tocesc. Mă preling.

Şi mă vedeam în loc

fără să mă pietrific? Lumina?!

Nu. Pentru a înţelege pe

drumul până la inimă,

poetului i se cuvine

somn, apoi nerăbdare

dincoace de lume, cu viaţa

aşa cum este sau cum o

prelingem în uitare.

Bibliografie : Hermeneutica libertăţii,

Editura Tiparg, 2009

CORNELIA GHINEA,DUMITRU BOŢILĂ

-poezii ale ostaşilor romani, aflate în  Arhivele Militare Române,

 culese de Cornelia Ghinea şi Dumitru Boţilă -

Ca nişte vulturi înarmaţi

I-au sfâşiat cu ghearele, cu dinţii

Când patria lor mamă

Îşi îngâna al său... suspin.

Semi zei nebiruiţi

Îşi strâng armele la sân

Şi privind spre luptă

Într-un dor necunoscut,

Sutele de mii de oameni

Tunuri multe au capturat

Şi cu cântece ei ne primeau :

TRĂIASCĂ ROMÂNIA!

Când era soarele sus,

Iau hârtie şi condei

Şi-n vuiet, fum, zgomot de arme

Printre nori brăzdaţi de ele, strig:

TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE!

Bibliografie : Poezii din tranşeele războiului

1916-1918,  Editura Tiparg, 2008

ALLORA ALBULESCU ŞERP

Lunecând

prin inelele nunţilor mele

etern atârnate,

simţeam cucuta

încruzită-n cerul gurii

şi ideile neostelare

în dansul cu picioare - în luna

peste străzi îmbătate

cu geamătul pianinei de abanos,

încât de cele mai multe ori,

mi-am înălţat cuvintele

cu gândul la insulele plutitoare,

la sânii brumaţi de vechi sărutîri

din parantezele etern ne-nchise,

sorbind spasmodic suflarea din vene

intr-o iluzie ascunsă.

Bibliografie : Patimile pianinei,

 Editura Nouă, 2007

GEORGE BACIU

Înmuguresc deasupra cerului

cuvintele urcând înspre tăcere,

iar libertatea capată luciu…

Buzele inundate de cuvinte

sinucise în pleoapa clandestină a memoriei,

în osteneala aşternutului,

desfigurează legenda imperiilor de iarbă

prin încheieturile pământului

încă nenăscute,

înnoptând pâlpâirea rugăciunii

ca o cruce cu aroma spre cer.

Atârnând între dimineţile ochilor,

de parcă zilele s-ar soarbe

în strungăreaţa sânului, cuvintele respirau.

Bibliografie : Gânduri de la marginea lumii,                 

Editura  Rottarymono &Rotarexim, 2010

ION BARBU (DAN BARBILIAN)

Vezi, atunci mi-a dat prin gând,

când la deal şi când la vale,

cum mija un pic de soare

ca să-i cânt din când în când.

Cimpoiul veşted sau fluierul în drum,

găsi-vor gest iîchis, să le rezume

în limbi verzi prin dinţii veninoşi,

rotit de două ori la mărul-soare...

Păios de raze, pământiu la piele,

cu părul săpat în volute

de roua harului arzând,

e gândul adus de raze şi curbură.

Aproape. Ochii împietresc cruciş

un secol cefal şi apter

la ce vărsări, ca de venin,

mustesc din funduri de blestem.

Ceasornic fără minutar

în cristalul tău negat,

un fulger cedat, just unghi normal

şi unsuroase linişti se tencuiau (sub cer).

Bibliografie : Poeme,

 Editura Saeculum I.O. , 1997

MIRON CORDUN

Mă voi face pod la un drum

cu pâine arzând ca-n icoane,

poate numele meu

să-l duceţi la rug, să-l huliţi,

dar sufletul meu vi se-nchină surpat

din turla unde sunt clopot.

Numai aşa

caii se rup, caii sunt rai de trup,

ca pe mine numai osul domn

în văzduhuri,

dând ocol unui copac de fum,

ca un miel alb m-a culcat lângă tine,

ca şi cum pe subt pământ,

toate hotarele se rabdă-n blestem.

Bibliografie : Curtea veche,

Editura Cartea Românească, 1974

LUCIAN COSTACHE

Mi-a trecut timpul prin faţa ochilor

când lumina vine de nu ştiu unde

şi a zgâriat borcanul de lut,

acolo, prins între cărămizi ca-n menghină,

cu visurile de boabe de grâu ale găinii

şi amintirile ce zac sub lespezi

din minuni necunoscute.

Mă ţin cu gândul de zăbrele

sperând la calea ce-o să vină

dinspre Corbeni şi Robaia,

pe Chiciura şi Ghiţu.

Când sufletul meu era senin şi îmbăiat,

trece în goană calul minţii....

Miroase puternic a mirodenii şi a vin fiert.

Bibliografie : Sublima fantasteria,

                                       Editura Tiparg, 2009

TUDOR CRISTEA

Pustiit adeseori de copita duşmanului

cu lumina căzând în părul bătrânului,

cu parfum de pământuri muncite

                                 măsurând secundele

ca un gol fierbinte de viaţă

mustind de răcoare gustată

                                 niciodată şi atunci,

tainic şi umed unde nu ştiu

că roade gardul nou din copilărie

de verde magmă ale primăverii

lentă a soarelui de apa

                                 ce răsare

cu privirile înfipte în cer, de la naştere,

ca într-o lumească îmbrăţişare

cu buzele mele, cu creierul meu, cineva

pierdut pe această umbrită planetă,

                                 să umble prin tine.

Bibliografie : Astru natal,

 Editura Eminescu, 1976

TUDOR DIACONU

Temerea’n braţe mă frânge

în grotescul grotesc înnăscut

sub clorofila mării de sintagme

necunoscutului samăn atotputernic

peste creştetul insulei ameninţate

în hohot totem

de când soarele şi luna

recunosc umbletul,

cum aerul turteşte’n poli pământul

sub ape, sub vânt

în limbi aspre de foc, îmblânzit,

în templul tăcerii

din seară în zori, din zori până’n seară

sub ziduri de gheaţă

şi scârba m’apucă de umeri

coborându-mi trupul în sine

ce se vrea, oricum, să fie…

şi-nchid somnu’ ntr-o carte.

Bibliografie : Continentul uimirii,

Editura Solstiţiu, 1999