vineri, 1 aprilie 2011

TUDOR CRISTEA





Pustiit adeseori de copita duşmanului
cu lumina căzând în părul bătrânului,
cu parfum de pământuri muncite
                                 măsurând secundele
ca un gol fierbinte de viaţă
mustind de răcoare gustată
                                 niciodată şi atunci,
tainic şi umed unde nu ştiu
că roade gardul nou din copilărie
de verde magmă ale primăverii
lentă a soarelui de apa
                                 ce răsare
cu privirile înfipte în cer, de la naştere,
ca într-o lumească îmbrăţişare
cu buzele mele, cu creierul meu, cineva
pierdut pe această umbrită planetă,
                                 să umble prin tine.












Bibliografie : Astru natal,
 Editura Eminescu, 1976