Când şi când consimt să separ ani
pe nume de străzi, de stări de…
de cum a căzut întunericul. Tocmai
îmbătrânind ploile unui veac
de gol… Ce haos, domnilor!? Ce
fericiţi! Ce vă lipseşte? Până şi suferinţa, bruma de
tot pierd sau tocesc. Mă preling.
Şi mă vedeam în loc
fără să mă pietrific? Lumina?!
Nu. Pentru a înţelege pe
drumul până la inimă,
poetului i se cuvine
somn, apoi nerăbdare
dincoace de lume, cu viaţa
aşa cum este sau cum o
prelingem în uitare.
Bibliografie : Hermeneutica libertăţii,
Editura Tiparg, 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu