Cu crupa ca o oglindă neagră sclipind
atunci când împrumuta gurii jurăminte,
s-a împachetat pe şiţe de atâta plâns.
Cu ace de siguranţă sub umbrela semnificaţiilor
invadată de întâmplări dărăpănate,
mâna lui dreaptă începe să coboare înfrigurată,
poleit pe dinăuntru, zugravită pe dinafară
în cortul împlatoşat de pe dealul violet
unde legea nu pătrunde
cu nestemate aprinse ca să se holbeze
mereu cu faţa nouă să spintece aerul
ce susură, săsăie prin văzduh
cu umbra-i uriaşă.
Bibliografie : Melodrama realului,
Editura Timpul, 1995
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu