joi, 31 martie 2011

TUDOR DIACONU




Temerea’n braţe mă frânge
în grotescul grotesc înnăscut
sub clorofila mării de sintagme
necunoscutului samăn atotputernic
peste creştetul insulei ameninţate
în hohot totem
de când soarele şi luna
recunosc umbletul,
cum aerul turteşte’n poli pământul
sub ape, sub vânt
în limbi aspre de foc, îmblânzit,
în templul tăcerii
din seară în zori, din zori până’n seară
sub ziduri de gheaţă
şi scârba m’apucă de umeri
coborându-mi trupul în sine
ce se vrea, oricum, să fie…
şi-nchid somnu’ ntr-o carte.











Bibliografie : Continentul uimirii,
Editura Solstiţiu, 1999