sâmbătă, 2 aprilie 2011

ION BARBU (DAN BARBILIAN)





Vezi, atunci mi-a dat prin gând,
când la deal şi când la vale,
cum mija un pic de soare
ca să-i cânt din când în când.

Cimpoiul veşted sau fluierul în drum,
găsi-vor gest iîchis, să le rezume
în limbi verzi prin dinţii veninoşi,
rotit de două ori la mărul-soare...

Păios de raze, pământiu la piele,
cu părul săpat în volute
de roua harului arzând,
e gândul adus de raze şi curbură.

Aproape. Ochii împietresc cruciş
un secol cefal şi apter
la ce vărsări, ca de venin,
mustesc din funduri de blestem.

Ceasornic fără minutar
în cristalul tău negat,
un fulger cedat, just unghi normal
şi unsuroase linişti se tencuiau (sub cer).





Bibliografie : Poeme,
 Editura Saeculum I.O. , 1997