CULTURA

Cultura e capătul(căpătâiul) începutului de OM. * Ea, cultura e pe… fundul mării. Pe val e „cult”-ul prostiei şi cu „ura” dintre ei, ele si alţii… * Curiozitatea/ invidia/ supărarea/ prostia… se naşte din neputinţa neştiinţei (fiecăruia) de a pătrunde… ştiinţa. * Fiecare e „artist” în „arta” lui pe care şi-o expune „nişei” sale de cititori/spectatori/auditori, iar aceştia sunt „suverani” în exprimarea lor vis-a-vis de „arta” respectivului. Singura mediocritate e a artistului şi are datoria să şi-o depăşească sau să urce treaptă cu treaptă până la… absolutizarea ei. * Cuvinte plate – lacrimile adumbrite la marginea drumului, cerşesc dispreţul… * O carte dacă nu ştii să o citeşti, rămâne o carte închisă. * Pornind de la… „românul e poet”, mă gândesc la minunăţia fiecăruia dintre noi-oamenii. Toţi suntem la fel. Diferenţa apare între scribi/scriitori/poeţi şi cititori. Aceasta este că ei, scribii au „nebunia” frumoasă, curajul de a aşterne pe hârtie, iar cititorul are „dreptul” de a citii. Astfel se formează un întreg, cititorul cu „dreptul”, scribul cu „stângul”. Întreg care există doar dacă „dreptul” îşi exercită „funcţiunea” indiferent de forma în care o face. În „deserviciul”(cronici, recenzii, comentarii laudative şi/sau negative… fără obiectivul subiectivismului din el) pe care crede că îl face, nu face decât să-i aducă „mingea la fileu”. Timpul şi cititorii pot oferi scribului, mingiile necesare e(in)voluţiei unui „game”, căci „set”-ul,respectiv „meci”-ul nu poate fi câştigat decât de şi în timp( nu de scrib-stâng sau cititor-drept indiferent de forma acestuia- no name, „clonă” sau… unul care n-a citit în viaţa sa măcar cât a scris respectivul scrib,dar are curajul, puterea, tupeul, neobrăzarea de a-şi arunca… „părerea” în eter). * Fiecare îşi are „plaja” lui. Mai mare sau mai mica cu „nisip” mai fin sau mai zgrumţuros. Trebuie însă, să aibă grijă ca din când în când să o dreneze, cureţe, altfel „valurile înspumate ale mării” din jur, poate transforma cel mai fin nisip, în „bitum”… * Într-o lume plină… de tot, cea a artei indiferent de forma ei, supliciul de dinainte… şi după dezvelirea ei publicului, îşi merită toţi „banii” pentru acele clipe în care tot universul e al tău şi (doar) tu il dirijezi, dar niciodată, indiferent de preţ, nu trebuie uitat că faci acea arta cu, pentru şi datorită unor semeni, lasă-le şi lor acea particică din univers, sunt singurele momente în care simt că fac şi fac ce trebuie, restul nu contează… * Degeaba ştii carte(a ta) dacă nu vezi/şti să citeşti „cartea” (celui) de lângă tine.