VALOARE

Fiecare dintre noi îşi are timpul său de… strălucire. Trebuie doar să-l ştim unde, când, cum şi să-ncercăm să „profităm” de el, Dar… cum oameni suntem, dacă l-am ajuns, însă el - timpul ni s-a terminat, ne place să ne „spânzurăm” de el fără a ne da seama că astfel… călcăm pe „capetele” celor ce vor să-şi ajungă… timpul lor. Mai bine rămânem pe un „piedestal” pus de cei ce… urcă, pentru ceea ce ai însemnat, însemni, decât să rămânem „spânzuraţi” în (ne)însemnatul din timpul altuia… * În anii de şcoală am învăţat despre COLOANA VERTEBRALĂ. În anii de/din viaţă, căutând-o la oameni, ar fi trebuit declarată „monument al naturii”. O pot număra pe degetele de la mâini pe cea verticală… aflată. Am înţeles apoi că de…, vântul sau alte fenomene meteorologice, au creat… lordoza, scolioza,… , de aici şi expresia că acele „coloane” sunt precum trestia… când bate vântul. Mai deunăzi am descoperit, totuşi, mai multe „coloane” drepte… la orizontală. * Ca să fii… „important”, trebuie să fii întâi pentru tine, după… ai timp să şi vei fi şi pentru ceilalţi. * Indiferent de vânt, rămâi tu, „modelarea”-i… din cuvinte, e pentru ceilalţi. * Citiţi, citiţi mult, citiţi orice vă pică în mână. Nu ştiţi ce vă oferă clipa viitoare… care deja a şi trecut şi veţi avea nevoie de învăţăturile scrise în citirea lor. * Valoarea ţi-o dă timpul şi auditoriul, doar că mai există „oameni” care ies precum „păduchele în frunte” a căror (non)valoare (ne)stimată, vor să strălucească… „ieri” (scuze că afiliez păduchele acestor fel de „oameni”). * Colorata ieri e gata, azi din cenuşiul minţii, o scăldăm în negru mâine ca să iasă-n şevalet, abstractul din non-culoarea (non)valorii din opulent… * Soarele soarbe roua şi în/din întunericul eclipsei… * Originalitatea stă nu în noutatea cuvintelor spuse, ci în felul în care le spui… * Fiecare e „celebru” pentru/în universul său… de cunoaştere. * Înţelepciunea stă în puterea de a-ţi ascunde slăbiciunile. * „Gloria” e mult mai frumoasă/puternică/trainică când e obţinută printre/din spini. * Decât să ai un „lipsus”, în viaţă, uneori, e mai bine să ai câteun „lapsus”. * Izvorul (tău) de înţelegere se naşte din înfrânarea ignoranţei (asupra) celorlalţi. * Cu oboseala de a vorbi şi plictiseala de a asculta, orice judecată se (poate) schimba în prejudecată. * Poţi construi cele mai frumoase „castele”, dar dacă uiţi „temelia” pe care le-ai ridicat, se vor prăbuşi pe rând şi toate… când ţi-e lumea mai dragă. * „Drumul” are o singură direcţie - înainte. * Singura rezistenţă dovedită, adusă timpului, e jertfa, dar nu jertfa de sine, ci a „Anei” pe care ţi-o construieşti cu fiece clipă pe care o respiri. * Echilibrul îl ai, îl capeţi când realizezi că ai căzut/venit în/din dezechilibru. * Niciodată să nu râvneşti la „nivelul” celui de lângă tine. Fiecare îşi are „nivelul” său. Ridicarea şi/sau coborârea standardului „nivelului”, ţi-l faci doar în raport cu tine. În raport cu ceilalţi,e doar invidia, răutatea, insolenţa, indolenţa, … uitarea de sine.