duminică, 11 august 2013

OMUL

Niciodată nu poţi reuşi a te vedea/cunoaşte mai bine decât prin ochii, mintea şi sufletul celorlalţi… * Într-o linişte uimită, doar sufletul se aude făcând zgomot… * Toţi suntem lumină şi suntem făcuţi să o… împrăştiem în jur, numai că lumina unora din noi, e întuneric pentru alţii… şi invers. * „Zbârciturile” trupului, feţei ţi le dă timpul, ale sufletului însă, eşti singurul în măsură să le opreşti apariţia… * Frica/emoţia e în noi şi-n toate, depinde cum o stăpânim şi/sau dirijăm în şi din viaţa noastră… * Nesimţirea nu costă, dar… se plăteşte (cândva şi de la cine nu te aştepţi). * „Te faci frate cu dracul până treci puntea” (spune o vorbă), problema e dacă aflăm cine e „dracul”- el sau noi… * Nu-ţi cere scuze niciodată şi nimănui afar’ de tine însuţi şi lui Dumnezeu, restul sunt doar interpretări de vorbe, fapte şi/sau… alte persoane… * Ne doare şi/sau plângem durerea celor din jur amintindu-ne de durerea de/din noi… * Negura timpului nu-şi va aduce aminte de tine, dar urmele vor rămâne. Calcă apăsat! * Îţi poţi vedea/simţi/auzi cel mai bine calităţile, ascultând „răutăcismele” celor din jur. * Fulgul din cer e atât de uşor, fulgul de la ceilalţi, te apasă greu… * Indiferent de cât de bun e auzul şi vederea în faţa întâmplărilor sufletului, suntem mai surzi şi mai orbi decât cei ce de-o viaţă, doar cu acei ochi şi acele urechi (ale sufletului şi minţii) văd şi aud viaţa… * Vraja iernii se (poate) destrăma în „mocirla” din noi… * Frunză verde - Iarnă, mi-ai înmugurit tâmplele - Toamnă… * Nu uita să fi bun mereu, „vitejii” te aşteaptă oricând la colţ… * În zăpada de afară, stă viscolul dinlăuntru… * Toţi avem o soartă şi un destin. La destin ajungem toţi, dar nu prin aceeaşi soartă. (Fi-ţi liderul sorţii voastre.) * Ca să te poţi vedea, te uiţi în sufletul aproapelui tău. Ca să te poţi cunoaşte însă, te uiţi în ochii „străinului” de lângă tine… * OM- OMENIRE- OMENIE Omul e singur defel şi-şi caută perechea/perechile singurătăţii sale în omenire filtrându-i fiecăruia „omenia” funcţie de starea, simţirea, trăirea de moment a OM-ului din el. * Fiecare îşi are drumul lui, doar că în intersecţii, de multe ori trebuie să eviţi să calci pe pavajul, covorul întins de cei cu care vei împărţi bucata de drum. Calcă şi prin noroi, dar păstrează-ţi drumul. Pavajul/covorul întins de alţii(chiar dacă cu bune intenţii… la suprafaţă) poate ascunde o groapă adâncă, noroiul însă, se va usca… * (Re)întoarcerea la/printre oameni cu sufletul, e odihna minţii(nu mă lăsaţi vă rog, să văd „calvarul” sufletului…). * Încercarea de a IEŞI… dintr-o stare, e creată de iluzia că n-avem cheia potrivită pentru a deschide uşa, uşă care fie vorba între noi, e deschisă mereu să INTRĂM în următoarea etapă a stării respective. Cheia e la noi tot timpul! * Incompatibilitatea… „eu-lui cu eu”- aruncarea/alungarea de/cu puterea minţii din contopirea imperceptibilă a gândurilor zăvorâte în suflet. * Suntem „Brâncuşi-ul” propriei vieţi, doar că, pe parcursul vieţii, „împrumutăm” uneltele de la alt/altă „Brâncuşi”… şi ele au precizia lor. Mai de fiece data se întâmplă să fie „daltă”… unealta. * Când te vezi pe tine, e mai… departe decât orice privire în zare. * Dă oamenilor numai ce vor să vadă, dar fi întotdeauna TU. * Eşti puternic atunci când ajungi să-ţi cunoşti slăbiciunile… * oameni versus OAMENI – spasme de lumină amuşinând precum animalele sălbatice… printre umbre. * Fragmente de conştiinţă – ecouri de păreri amorţite de/în gânduri. * Când te gândeşti la „slăbiciunea” omului, nu te gândeşti la cuvintele ce ţi „s-au injectat sau blocat în gură’, din respect, eventual pentru el, îi… respecţi optica, viziunea, opţiunea, dar (doar) aşa îi vezi „puterea”… * Între râmă şi lipitoare, asemănarea e că se târăsc. Între lipitoare şi „om”, că amândouă sug…sânge. După, se târăsc pe/la un alt OM.