REALITATEA

Realitatea - o ficţiune a normalului din anormalul de azi. * Realitatea. Realitatea e frumoasă, crudă, vanitoasă, rea, urâtă şi orice epitet i se poate adăuga, dar mai ales ea, realitatea, este vie. Este din şi a sufletului fiecăruia, transpusă în viaţă şi văzută de ceilalţi cu ochii trupului, dar mai ales cu cei ai minţii şi ai sufletului… * Gropile din asfalt/străzi ne aduc aminte de brazdele de pe ogoare, astfel ele - brazdele n-au dispărut niciodată, de ce ne plângem că nu se lucrează pământul? Vom vedea noi ce vom culege de pe… vapor. * Orice nonsens îşi are… sensul lui, dacă nu, îşi va găsi sau i se va da unul… * Viscolul interior e mai puternic decât crivăţul (oamenilor) de afară… * În văzul ochilor lumii, NIMICUL e la mare preţ - VE(N)DETA, stai şi te-ntrebi unde eşti tu în ochii sufletului… * Într-o cantitate consistentă a masei musculare… din „creierul mic”, calitatea fie ea şi neglijabilă, deranja. S-a trecut la defrişarea… pădurilor. * Distanţa dintre minte şi suflet e la fel de mare ca distanţa dintre mine şi eu-l meu… * Neajunsurile vieţii pornesc de la neconştientizarea… ajunsului din noi. * Fiecare, în închisoarea sufletului său, îşi are libertatea minţii sale… * Realitatea – crearea şi realizarea iluziei… * Bântuind în/prin umbră după o tăcere îndelungată, ai ocazia, „şansa” să te descoperi în ultimul popas… la marginea lumii. * Iluzia – umbra fără formă a abisului fără fund. * Indiferent de „ghioceii” de la tâmple(dacă sunt sau nu), nimic nu e mai frumos ca primăvara din suflet. * Primăvara e în sufletele voastre. Lăsaţi „ghioceii” să iasă din zăpada iernii voastre… * Din vâltoarea vieţii, „ghioceii” privind cerul printre degete… * Primăvara – cu ţipete scurte de voluptoasă plăcere, din umbrele zăpezii, lumina alb-verzuie se-nalţă… ghiocelul. * Viitorul – în oceanul vieţii, cerul se bolteşte în depărtare după/în propriul… ton. * Când îngrijiţi o floare, nu-i daţi numai apa. Ea zâmbeşte numai în lumina. * Gura bâlbâită de vreme în adâncurile minţii plină de gânduri, îneacă răsuflarea. * Eşti treaz doar dacă/când ai mintea… tulburată. * Frumosul nu poate fi altul, altfel de azi pe mâine. De schimbat se schimbă doar viziunea celui ce apreciază frumosul. * Încordare – răspunsul întrebărilor nepuse (asupra realităţilor mărunte ale vieţii). * Emoţia – lumina dimineţii din spatele cuvintelor în primele clipe de trezie. * Doza de realism – haosul e la el acasă dacă/când cuvintele se „rostogolesc” doar prin suflet… fără minte. * Fiecare îşi are dreptatea sa în felul, forma şi direcţia de percepţie, susţinere şi înţelegere a unei idei sau alta… * Iluzia – imagini oprite în gâtlej până la următoarea bătaie de inimă, din târâşul secundelor. * Fiecare îşi are „realitatea” sa materializată în „urmele” care le lasă şi… fiecare e dator să lupte pentru/în „realitatea” ce o lasă moştenire urmaşilor săi. * Azi, în viaţa, ca să reuşeşti, trebuie să fi, rămâi… vertical, dar nu vertical cu pământul şi/sau vântul, ci… LA vânt