DEZAMĂGIRE

Dezamăgirea… neîntâmplării aşteptării este însă, cel puţin dublă faţă de frumuseţea de dinainte… * Dezamăgirile sunt „trofeele” năzuinţelor noastre… neîmplinite. * Frământarea – chinul „patimilor” neîmplinite. * Neputinţa – strigăte înăbuşite de murmurul gunoaielor vieţii-n strălucirea hainelor muiate de ploaia regulată a lacrimilor uscate. * Resemnare – un suspin uşor şi înţelegător printre şiruri de pietre într-un moment de… destindere. * Agonia – prada ispitelor minţii şi furiilor imaginaţiei din supravegherea respiraţiei întretăiate de suspine(nu contează ale cui, ale tristeţii, bucuriei)… * Promisiune nedefinită – adumbrirea ochilor într-o ipostază copleşită de noianul de gânduri. * Întinderea-n gândire sub o mască zâmbitoare în amăgirea ochiului celuilalt, e asemenea curgerii unui râu… liniştit. * Surâs înjunghiat – simplitatea din cuvintele înăbuşite de trecerea vremii. * Cel mai mare regret îl ai atunci când ai dreptate în spusa-ţi… despre o persoana. * „Praful în ochi” aruncat la timp cui şi când trebuie, face mai mult decât toată „partea leului” pe care ar trebui să o primească… dar prea târziu.