TIMPUL

Trecutul nu există, dar ne agăţăm de el, viitorul e o iluzie, astfel că nu ne rămâne decât prezentul… clipei ce tocmai a trecut. * Azi te-am întâlnit, Mâine mi-am spus că de Ieri sunt al tău… (Timpul). * Timpul… Timpul stă. Noi trecem. Noi trecem oricum, dar dacă mai şi stăm în trecerea noastră prin el… ameţim privind tumultul oamenilor grăbiţi spre… nimic. * Cum noi trecem şi timpul stă…, anii şi tinereţea nu pleacă, nu s-au dus, sunt, stau ascunşi în scoarţa trupului de privirile indiscrete ale… timpului. * Timpul n-are timp şi pentru noi, doar iluzia lui şi a existenţei noastre în el… e la noi. * Mai zicem că noi oamenii, în general, nu suntem malefici. Cine ne-a pus să punem timpului… minutare, secundare să ne trăim înzecit, însutit poate, efemeritatea clipelor noastre? * În graba noastră prin viaţă pare că ne lipseşte timpul. N-avem timp să gândim (decât când e prea târziu… uneori… mai mereu) că noi lipsim timpului. El e acelaşi mereu, el stă … noi trecem. * Fugim de timp în timp să ne găsim… timpul. * Timpul - nu-l lăsa să fie stăpânul timpului tău… * Toate ceasurile pe care le-am purtat în timpul vieţii au stat, s-au stricat. Acum nu mai port. Acesta să fie motivul pentru care nu vreau să văd/simt cum timpu-mi trece???... * La cumpăna dintre ani şi timpul zăboveşte în… trecerea noastră prin el. * Timpul e unul. Viaţa e aceeaşi. Doar noi ne perindăm cu ea - Viaţa prin el - Timp. * Calendarul - numărătoarea aţei de pe mosoru-ţi… * Când ne lovim cu capul de pragul de sus şi încă nu-l vedem pe cel de jos, e de bine, n-am ajuns la cea mai înaltă treaptă a pragului de sus, încă mai avem de învăţat, timpul curge în favoarea noastră… * Doar oamenii îşi au timpul lor. Timpul… n-are timp. * Timpul e totul. Oamenii… doar o rotiţă din angrenajul său de care se poate lipsi. * Oglinda îţi oferă trecerea ta prin timp. Niciodată aceeaşi, se ghidează după starea-ţi… * Timpul e un lucru câştigat chiar dacă nu ne folosim de el… la timp. * În căutarea timpului pierdut,… doar goliciunea vorbelor. * Când acele ceasului vor muri, timpu-mi se va zvârcoli… * Necuprinsul timpului există în începutul fiecărui sfârşit … * Dincolo de şoapte, pe vocile din gând… TIMPUL. * Trecutul întors prin cuvinte, adună şoaptele tremurului din umbre… * Eternitatea – măsura trecutului adunat în toate orele ce vor să vină. * Limbile… de clopot ar fi mute fără dinţii din mintea prinsă-n pielea zilei de ieri ce anunţă ziua de mâine… * Timpul – în ochiul dinspre mine, nisipul clipei se zbate… clepsidra. * Bătăile pendulei – sărutul încarnat al timpului. * (prin/în) Timp – văzduhul înnegurat de gânduri vuind prin ninsoarea minţii cu timpanele încordate. * Timpul – în „licăririle” umbrei noastre, unduirile secundelor se târau… * Trecutul – golul pierdut în umbră… * În zgomotul paşilor minţii, pendula vesteşte trecutul prezentului de mâine… * Timpul n-a apus şi nu apune pentru nimeni, doar noi apunem în el… * Ştiu că timpul e preţios, iar când alţii n-au timp nici să se spele pe ochi (ca să se vadă pe ei) şi îl alocă/aruncă dincolo de ei, ajungi să fi mândru că nu ţi-ai ocupat timpul cu tine… degeaba. * Ceasuri calme – emoţia aparentă a umbrelor… * Azi… e deja ieri, dar devenim conştienţi de asta, abia mâine. * Măsura timpului – privirea ca o mustrare tăcută dintr-o lume trecută a cuvintelor (unui om fără amintiri). * Timpul – între uşurare şi teamă, minutele trec unul după altul măturând viaţa de/din moarte cu privirea…