Freamăt

La capătul timpului

înclinându-se

periculos şi adânc

într-o odaie cu molii

şi fantome

cu umeri subţiri,

freamătă

de sângele lui

orizontul

dintre cuvinte.

Fărâme din mine

Fărâme din creier

poruncesc

unei mâini supuse

legănării

pe lângă-un trup

inert, neras

şi ciufulit dimineaţa

dup’o noapte

de somnul nesomnului,

să pun-o cârpă

pe schelet

să-l spele

şi să-l îndrepte

spre ieşirea

din lumina

ochilor

pierduţi în orbitele

orizontului necuvenit mie

din fruntea ce

băltea-n întuneric.

Ispăşirea

În ceaţa ponosită,

când ceasul zboară

spre nicăieri -

ţipătul morţii

se-arată

la vărsare

ispăşind păcatul

nedesăvârşirii acestui

pământ

în care curg…

Drumul vieţii

 

Obosit

de bântuirile vieţii

pe urma gândurilor,

mi-am aşezat

trupul să se odihnească

la trunchiul unui vişin.

Mi-am lăsat

şi pantofii departe

de trup într-un lan

la o leghe distanţă

să mi-i fure vântul

şi eu să dorm o clipă

că nu-i mai am

să mă poarte în zări.

Când mă voi trezi,

mă vor găsi ei

să fac-napoi

drumul…spre casă.

Gândul… timpului

 

Când timpul

cade în adânc,

adorm

la gândul trăirilor

promise…

în cuvânt.

A trecut vremea

 

Cad în praful străzii

de căldura

ce năuceşte simţurile

picioarelor

prinse cu tălpile

de trotuare,

mâinile se zbat

în aer

să-ncerce să…

răcorească

vacarmul de-afară

şi gândului să-i dea

vânt să zboare

spre camera cu

miros de portocală

şi stropi de răcoare

fierbinte

să-mi cadă pe buze

să-nghit în sec

ardoarea

unei clipe

şi tac,

tac oricum

căci

demult

vremea… a trecut.

Întinerire

    Mă uitam

pe la tâmple

şi vedeam

printre firele

de-un alb-argintiu

altele

de-un negru

aprins

să mă bucur

acum

cât mai e timp

că-ntineream

pentru

    viaţa de după

    ce casă din pământ

    împodobit

    cu flori viu colorate

    şi-un vişin

    în roade

    hrăneşte

    în zbor

    păsări.

Aşteptare

Bălteşte

o lumină scursă

din felinarul afumat

în verandă peste oase

şi măruntaie-n ruină

cu-o urmă de creier

din umblătorul schelet

al celui ce-aşteaptă mâine

răspunsurile întrebărilor

de azi.

În scrumieră

De nervi

în scrumieră

rumeg ţigări

căci timpul s-a oprit

pentru mine

departe

şi nici telefon

nu mai am

legătura

cu lumea mea

să cer

nu pot

şi afară  plouă

într-un pahar

de vorbe roşii

cu năduf

sting ţigările

una dupa alta

în scrumieră.

Departe-ntr-un motel

 

Singur.

Departe-ntr-un motel

de nici stelele

nu le mai număr

dup’ un pahar

de vorbe roşii

spuse în câte’ş trei limbi

odat’

să-ncerci de poţi

să le-nţelegi

mai ceri un pahar

de roşii vorbe-n

singura limbă

cunoscută de cei

ce erau şi ei singuri

departe-ntr-un motel…

Clopot

 

Un clopot sunt

vestind,

peste tăceri

necunoscutul cântec care frânge.

O linişte

trecându-mă-n furtună,

s-a ridicat

să lumineze… plânsu-mi.

Săruturi îmbrăţişate

 

                            soţiei mele

Coagulaţi

într-o îmbrăţişare

de-atâta depărtare,

în aer săruturi

aşteaptă de dor

de tine,

de mine,

de noi.

Taina

În taina mea,

ştiută doar de îngeri,

stă drumul

care duce...

spre mormânt.

Rămâi

Rămâi acolo,

prag al dimineţilor,

zăvorând oglinzi

când zborul urcă

prea abrupt.

Îmi lepăd toate veşmintele,

mă trec în trup de vânturi,

voi sosi mai devreme, să ştii...

Trece... timpul

Cu mâinile întinse

a chemare,

înfăşurat

în vuietul tăcerii,

pe strigătul luminii,

în pata de culoare

din oglindă,

cu limbi de clopot

mute în cuvânt,

spre fluviul fără vad

trece... timpul.

Rugă şi păcat

Urcat din rugă spre păcat,

pe-un ţărm de insulă-aruncat,

bântuit de vânt şi ploi,

în pat uşor de nori albi,

în trenul ultimului drum...

să mă îmbarci.

Poteci de linişte

Poteci de fum prin ochii duşi

ai zilei,

pământul mi se aprinde

sub piele,

de-a curmezişul mă cheamă

o linişte,

o alta mă alungă.

Iluzia gândului

Eram singur printre gânduri.

Priveam

focul mutând umbrele

în apa învolburată a vremii...

Îmi pâlpâiau

neliniştile sufletului,

zburând asemenea păsărilor

către nemărginire - singur.

Clipele târzii

Tânjind în fiecare sfârşit

după un început

peste nisipul zilelor,

încet,

un rug

îmi arde... târziul clipelor.

Bingo

S-a strigat bila cu numărul 29…

Am bifat şi-nfrigurat

aştept să apară 30; iată-l

apare… , dar, stupoare,

altcineva se ridică în sală

şi strigă: BINGO!

Linişte… s-a lăsat linişte.

Nu-mi rămâne decât s-aştept

să-nceapă un nou joc. Şi asta –

până când n-o să mai am ani

să cumpăr viaţa-n

cartoane de… BINGO.

Timpul

În miezul de foc

al luminilor tale,

cu mâinile întinse

a chemare... timpul –

se scurge din cuvânt

Rugul vieţii

Pe strigătul luminii,

sub urma ce te duce

în viscole de trup,

mi-ai prăvălit

pe liniştea de gând

al vieţii rug.

Oase de-ntuneric

Urcat înspre rugă sau blestem,

silindu-mă să mor,

deşi mai sunt,

pe timpul meu uitat

tăcerea plecării

însângerând un zbor,

în liniştea de gând

răscumpărând păcatul tuturor

din oase de-ntuneric.

…

În depărtarea dintre gânduri

câte clipe

respirăm...

Clipă de povară

Peste nisipul clipelor de-acum,

pe timpul

ce-mi repetă păcatele-n oglinzi –

sărutul depărtării

pe buzele de ceară-i,

neiertătorul zbucium

al clipei de povară.

Cuvinte... fără vamă

Lumini de gând

îmi năruie chipul

pe drumuri

de cuvinte...

fără vamă.

Nisipul clipei

Sub pasul

uşor  al miezului de noapte,

din marea-nvolburată a vieţii,

aud nisipul clipei,

alunecându-mi pe liniştea de gând,

... cum se zbate.

Pânda uitării

Între tăceri

e pândă de uitare,

pierzându-mă uşor

în timpul ce cade

dincoace de rouă,

pe-un rug

ce-mi arde

clipele târzii,

urcând

în stâlpi de lună...

Credinţa

Am citit într-o carte

despre (a)FACEREA LUMII

şi-am descoperit

secretul existenţei.

Cioburi de sticlă

Vis spulberat

în oglinzi fărâmate

de sorţi şi destine,

adunate-n viaţă

printr-un fir de lumină,

din feeria trăirii,

aprinsă-n caldarâmul unui drum

uitat de speranţă,

pe-o hartă hulită

cândva... nestemată preţuită

şi stropită cu sânge albastru

de copilă,

izbită de fulger,

de boală nebună,

într-un colţ de furtună,

resemnat, mă aşez

pe trunchi retezat

de floare sublimă

şi număr în clipe

trăirea efemeră

a unui vis spulberat

în cioburi de... sticlă.

De sus

Ca să pot vedea lumea,

m-am cocoţat în cer

să o pot privi.

Nu mi-a plăcut.

M-am întors

Printre figurile scânteietoare

fără sens,

într-o lume

lipsită de semnificaţie...

Pe dincolo

Am fost o vreme

pe dincolo. Era frumos,

dar prea linişte

şi eu prea zgomotos.

Am hotărât să mă-ntorc

în liniştea mea

şi-n zbuciumul... lumii.

Concediu

Viaţa de tânăr trubadur

zburase în urmă cu ani.

Începusem să trăiesc, muncind

în amintirea acelor vremuri.

A venit şi momentul X.

Am decis: - Îmi iau concediu

pentru anii pierduţi.

Mi-am luat.

Însă prea mult.

Obosisem acum de stat,

m-am reîntors

printre oameni,

să mă odihnesc.

Gândul

Un vis albastru,

un larg de mare,

un gând golit

de libertate

e lagărul

pustiei.

Poveri uitate

Atât de straniu,

lumina loveşte aspru

din vechiul felinar

odaia-mi de sihastru.

Drumul spre absolut

    

Asemenea unei râme

colcăind prin noroi,

îmi târăsc trupul de lut

prin gunoi.

Pierdut am rămas.

……………………..

Prizonier al unor speranţe

spulberate-n… crâmpeie de durere.

Cu lacrimi lungi,

sufletul îl împart

în două părţi:

- albastru şi gunoi -

Neliniştile sufletului

       

O linişte, trecându-mă-n furtună,

s-a ridicat să lumineze plânsu-mi...

Un clopot sunt, vestind peste tăceri

necunoscutul cântec care frânge.

Trecuţi prin cer şi mare

sunt ochii tăi ce-mi fulgeră în os,

în timpul ce fură...

neliniştile sufletului.

O clipă

În al meu

pat de paie,

copt de soare,

agale, pe spinare,

se-aşează o gâză

ce soarbe

de foame

un pic de sudoare… o clipă.

Transfigurare

Mi-am aprins o ţigară…

Privesc rotocoale de fum cum se înalţă.

Mă gândesc la simplul „ te rog ”

Şi mă rog

Ţintuit în genunchi

Cu palmele-mpreunate… s-adorm.

Spre soare

Sub ochii mei ce înăuntru plâng

de timpul tău trecând în timpul meu,

tăcerile plecării însângerând un zbor

prin frigul aburind de-atâta dor,

împărţind cu zborul lumea noastră,

se vede strălucind lumina albastră –

o treaptă-n urcuşul tău spre soare.

Îţi aminteşti…

   

Îţi aminteşti

de noaptea-n care

cu pietre aruncam

la cer,

după stele

să cadă, să ţi le prind

în păr

şi broşă să-ţi fac,

să ne plimbăm

pe lac,

s-ascultăm

clipocitul apei adânci,

bătăi de inimă,

nebune,

gângănii în zbor

ce se adună

şi coroană

pe cap

din nuferi

ţi-am împletit,

îţi aminteşti

de acea noapte …

Panoramic

La cinema

rulează un film.

Îmi cumpăr bilet

şi m-aşez

pe-un loc de la mijloc…

E linişte-n sală,

luminile se sting,

imaginea-ncepe să curgă

şi eu privesc panoramic

pelicula de film.

E viaţa cu clipe efemere

din timpul trecut, prezent

şi ce va mai fi.

E rodul păcatului a doi oameni,

e naşterea crudă

a celui dintâi dintre fii…

Poarta speranţei

Poarta speranţei s-a întredeschis...

Liniştea era asediată de gânduri

zburând în jurul îndoielilor

ce muşcau flămânde

din neîncrederea... de-o clipă.

Clepsidre fără număr

La marginile clipei de uimire

mă doare drumul

şi îmi cere vamă.

Lumina răsărea sub frunte –

sub ochii mei

ce înăuntru plâng.

Mi-e trupul ostenit de aşteptarea

timpului tău

trecând... în timpul meu.

Viaţa omului

Cald şi frig,

muzică şi culoare,

cafea, ţigări, femei,

puţină închisoare,

fie ea armată, căsnicie,

de ce nu chiar… monastire.