Îţi aminteşti
de noaptea-n care
cu pietre aruncam
la cer,
după stele
să cadă, să ţi le prind
în păr
şi broşă să-ţi fac,
să ne plimbăm
pe lac,
s-ascultăm
clipocitul apei adânci,
bătăi de inimă,
nebune,
gângănii în zbor
ce se adună
şi coroană
pe cap
din nuferi
ţi-am împletit,
îţi aminteşti
de acea noapte …
Sper sa regasesti cheia sertarului in care ai inchis versurile cu iubiri sub clar de luna.
RăspundețiȘtergereO fotografie superbă pentru o poezie minunată!
RăspundețiȘtergere