luni, 11 octombrie 2010

Oase de-ntuneric




Urcat înspre rugă sau blestem,
silindu-mă să mor,
deşi mai sunt,
pe timpul meu uitat
tăcerea plecării
însângerând un zbor,
în liniştea de gând
răscumpărând păcatul tuturor
din oase de-ntuneric.

În depărtarea dintre gânduri
câte clipe
respirăm...




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu