Obosit
de bântuirile vieţii
pe urma gândurilor,
mi-am aşezat
trupul să se odihnească
la trunchiul unui vişin.
Mi-am lăsat
şi pantofii departe
de trup într-un lan
la o leghe distanţă
să mi-i fure vântul
şi eu să dorm o clipă
că nu-i mai am
să mă poarte în zări.
Când mă voi trezi,
mă vor găsi ei
să fac-napoi
drumul…spre casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu