lui George Alin Stoean
Mi-e timpul dus
În amintiri uitate
În trenul ultimului drum
Asemeni frunzelor uscate
Ce cad în zborul lor uşor
Pe pământul păcatelor noastre…
Sub pasul târşâit al miezului de noapte
La tine, Doamne, te rog să mă-nalţi
Căci asta-i cea din urmă noapte,
Viaţa-mi s-a ascuns
Şi tristă a fugit departe.
Mi-e dor, Doamne,
De visul presărat pe liniştea de gând
În trup adânc cernut de şoapte
Te rog, pe Tine, eu, acum
Îmbarcă-mă… în trenul ultimului drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu