miercuri, 6 octombrie 2010

Clepsidre fără număr




La marginile clipei de uimire
mă doare drumul
şi îmi cere vamă.
Lumina răsărea sub frunte –
sub ochii mei
ce înăuntru plâng.
Mi-e trupul ostenit de aşteptarea
timpului tău
trecând... în timpul meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu