Cu mâinile întinse a chemare
Peste nisipul zilelor, încet,
Un rug îmi arde clipele târzii
Tânjind în fiecare sfârşit un început
De timpul tău trecând în timpul meu
Că-i prea târziu să mă mai nasc o dată
În ochii însă fără tine, ce mă vrea.
Acoperind lumina mea albastră
De necuprins în marele contur
Sub urma ce te duce şi mă doare
La primul loc de-ntoarcere-n destin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu