Mi-am rupt picioarele
să nu pot păşi
pe oase de întuneric,
mi-am tăiat urechea
să nu mai aud strada,
mi-am scos ochii
să nu mai vad,
mi-am ars degetele
să nu pot scrie,
mi-am ucis trăirea.
Viermi de furie
colcăie-n mine
ca jarul aprins
la morminte.
Colaj de imagini sinistru aprinse
e focul la care sufletul
se încălzeşte-n hohote de râs barbare
şi-arunc pe rând
urechea şi ochiul şi piciorul
şi mâna în urmă
cu viermii ce sar ghiftuiţi pe morminte,
pe mine m-arunc în groapa adâncă
să fiu liber o clipă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu