Vis spulberat
în oglinzi fărâmate
de sorţi şi destine,
adunate-n viaţă
printr-un fir de lumină,
din feeria trăirii,
aprinsă-n caldarâmul unui drum
uitat de speranţă,
pe-o hartă hulită
cândva... nestemată preţuită
şi stropită cu sânge albastru
de copilă,
izbită de fulger,
de boală nebună,
într-un colţ de furtună,
resemnat, mă aşez
pe trunchi retezat
de floare sublimă
şi număr în clipe
trăirea efemeră
a unui vis spulberat
în cioburi de... sticlă.
Parca aud zgomotul produs de viata ce se sparge si se frange in fiecare clipa in mii de cioburi colorate. Vis spulberat, gust amar de infrangere, lacrimi sarate ce picura intr-un suflet uneori prea sensibil.
RăspundețiȘtergere