Minutele alergau disperate
dintr-un gol de privire.
Pendulam în stânga şi-n dreapta
tocit ca un zar de os orb şi surd.
Gândurile ciugulite din creiere coapte
începuseră să taie cuvinte.
Plângeam cu amintiri în loc de lacrimi.
În curând se va naşte o nouă... oră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu